Calatorie in Egipt - Valea Regilor

Pentru a vizita Valea Regilor, Valea Reginelor si celelalte obiective de pe partea apuseana a Nilului (adica “partea mortii”) ne-am alaturat unui tur organizat de cei de la hotel, pentru circa 40 dolari de persoana.

Prima oprire a fost la cei doi colosi ai lui Memnon. Ridicandu-se la 18 m deasupra pamantului, cei doi colosi sunt singura marturie ramasa in urma unui templu despre care se spune ca ar fi fost mai mare decat cel de la Karnak, dar care a fost distrus de inundatiile succesive ale Nilului.

A urmat Valea Regilor. Biletul de intrare in Valea Regilor include vizitarea a trei morminte. Pentru Tutankamon se plateste separat - cam 20 de dolari -, insa am auzit ca nu prea merita. Noi am vizitat mormantul lui Ramses III, Ramses IV si Ramses IX, obiective care, datorita traficului turistic, aratau deja semne de degradare. Valea Reginelor, in schimb, mai ascunsa parca de ochii turistilor, m-a impresionat. Mormintele sunt mult mai bine conservate si pastreaza culorile originale.

Templul mortuar al lui Hatchepsut este un templu atipic fata de tot ceea ce am mai vazut prin Egipt, insa peretii sai spun in detaliu povestea reginei-faraon. Templul include o capela a zeului mumificarii, Anubis, precum si o capela a zeitei dragostei si placerilor, Hathor.

Am vizitat si Medinet Habu, de asemenea un templu memorial, construit de catre Ramses III si fost centrul administrativ si economic al Tebei timp de secole.

Calatoria in zona Luxor si Valea Regilor / Valea Reginelor este un "must" pentru turistul care indrageste istoria antica, iar din ceea ce am vazut pana acum prin lume, in zona Luxor din Egipt se afla cea mai mare concentratie de monumente istorice intr-un spatiu atat de mic. Fie ca ajungeti cu un vas de croaziera, fie ca mergeti cu trenul, autobuzul sau cu un tur organizat, o vizita la Luxor merita din plin si va recomand sa o faceti in lunile de iarna, pentru a evita caldura excesiva din desertul egiptean.

Citeste articolul integral

Cu Trenul Albastru pe intinderile Africii

Un tren strabate, cu 90 km/h, marile campii ale Continentului Negru, lunecand prin peisajul de savana, a carui culoare constrasteaza cu albastrul de safir al “omizii” mecanice. In jurul lui, se intinde natura africana – vasta, intensa, plina de viata - iar inauntru, in vagoane, e comprimata o lume cu totul diferita: o lume - creata de om - a luxului, confortului si elegantei superlative.

Ceea ce este Orient Express in Europa, este Trenul Albastru in Africa.

E unul dintre cele cateva trenuri de lux care circula pe planeta, plimbandu-i pe privilegiatii acestei lumi intr-un hotel miscator de 5 stele, dand oaspetilor prilejul de a savura - printre alte placeri - contrastul frapant dintre privelistile naturii si mica lume artificiala somptuoasa din interiorul trenului.

Pe un traseu de 1.600 kilometri, intre Pretoria si Capetown (ruta sa de baza), trenul strabate intinsele campii ale Africii de Sud, intr-o calatorie de 27 de ore, ce include si o "pauza" de cateva ceasuri, pentru o excursie la o luxuoasa "lodge" sau un safari, in cautarea animalelor care au facut faima acestei bucati de lume.
Iar dupa ce oaspecii au admirat megafauna Africii, petrecerea continua cu distractiiile de la bord: mica lume artificiala din vagon este atat de imbietoare, incat singura dificultate este sa alegi dintre placerile puse la dispozitie.

Vrei sa mananci? Mancarea e, bineinteles, la nivelul unui hotel de lux - gustoasa, aratoasa, servita impecabil.

Vrei sa mergi la cumparaturi? Trenul are un mic magazin (tot de lux, evident) unde poti privi si cumpara fel de fel de lucruri frumoase si/sau scumpe - obiecte de artizanat si arta africana, haine, bijuterii (doar Africa de Sud e unul dintre marii producatori de aur si pietre pretioase!)
Vrei sa te relaxezi citind, conversand tihnit cu insotitorii ori savurand un cocktail sau o cafea, un trabuc sau un coniac? Gasesti doua saloane somptuos decorate, un bar bine garnisit, personal de serviciu stilat, mobilier confortabil si o biblioteca. Poti sa joci carti, sau sa te uiti la televizor, sau sa motai, pur si simplu, leganat de sunetul ritmic si monoton - glasul rotilor de tren. Cand te apuca somnul de-a binelea, te muti in camera ta.

Peste zi, camera e un fel de salonas - al tau si numai al tau -, cu o canapea comoda si tot ce-i mai omului ca sa se simta bine. Seara, vine un valet care transforma, numaidecat, salonasul in dormitor: canapelele Trenului Albastru au fost special proiectate pentru a se metamorfoza instantaneu in paturi imbeitoare, gata imbracate cu asternuturi fine.
Dormitoarele sunt micute - n-au cum fi altfel, in spatiul limitat al trenului - dar sunt (si ele) un concentrat de lux - materiale elegante si design condimentat cu note coloniale si etnice; si tot asa sunt si baile, cu o tusa de splendoare africana, ce poate parea usor excesiva (ma rog, chestie de gust) - de pilda, robinetele sunt aurite, ca sa sporeasca (daca mai era nevoie) impresia de fast.
Teoretic, la bordul trenului se poate si lucra - inchipuiti-va, are si o sala de conferinte! - desi nu stiu cine ar avea chef s-o faca. (Dar, cine stie, poate ca, intr-un anumit context, merita sa tocmesti un asemenea vehicul de lux ca sa tii o sedinta cu partenerii de afaceri…)

Cu Trenul Albastru poate calatori oricine si-a cumparat bilet (regim obisnuit), dar poate fi si inchiriat in intregime (in regim charter), pentru un anumit eveniment - o nunta, de exemplu. Rutelor obisnuite (Pretoria - Capetown si Capetown - Pretoria) li se pot adauga si altele, la alegere. Exista, de pilda, o ruta alternativa spre Parcul National Kruger, o mostra de natura africana salbatica, splendida, unde parca s-a adunat tot ceea ce e magnific in materie de fauna africana. O alta ruta (internationala, de data aceasta) duce spre Cascada Victoria, una dintre cele mai mari si spectaculoase caderi de apa din lume, asezata pe fluviul Zambezi, intre doua tari - Zambia si Zimbabwe. Are 108 m inalitime si peste 1.700 m latime, candidand la titlul de cea mia mare cascada a lumii.
Si se pot negocia si alte rute, cu singura conditie ca tehnologia caii ferate respective sa se potriveasca deplin cu tehnologia Trenului Albastru.
Sofisticata tehnologie, de altfel; Trenul Albastru a fost proiectat pentru confort si, de la frane si suspensii pana la climatizare si iluminat, totul a fost gandit pentru a face voiajul cat mai agreabil norocosilor pasageri.

Cat costa o calatorie de la Capetown la Pretoria?

Pretul pentru o persoana, in camera dubla, este cuprins intre 10.930 rand (asta e moneda Africii de Sud) si 14.685 rand (adica intre 1.200 si 1.615 euro, aproximativ), in functie de sezon si de categoria camerelor. (Incredibil, dar chiar si acest tren are clase: camerele Luxury sunt cu o clasa peste cele zise De Luxe, adica sunt putin mai mari, au niste bai dotate cu cazi incapatoare - suna ciudat, dar sa nu uitam ca e vorba de un tren: fiecare jumatate de metru in plus ori in minus conteaza mult - si au cate o instalatie proprie de entertainment, cu o selectie de CD-uri cu muzica si DVD-uri cu filme).

In pret sunt incluse o noapte de cazare in tren si tot ceea ce mananci si bei la bord, cu exceptia sampaniei frantuzesti (?!) Ei, lasa, ca n-ai nevoie de sampanie, mai bine incerci vinurile sud-africane, pentru ca, printre alte atractii, Africa de Sud e si un mare producator si exportator de vinuri - al optulea producator mondial!)

Citeste articolul integral

India dincolo de traseul turistic. 25 de zile in ashram

Calatoria mea in India incepe intr-o regiune pe care majoritatea oamenilor o evita: Bihar, statul cu cea mai mare rata de criminalitate si analfabetism din tara, instabilitate politica, lipsa de infrastructura turistica. Toti oamenii cu care am vorbit inainte sa plec mi-au spus ca nu am ce cauta acolo daca nu vreau sa fiu jefuita, violata sau mai rau..... Nu am plecat in India cu mentalitate de turist, ci cu intentia de a transforma orice experienta in ceva pozitiv si constructiv. Mi-am propus sa accept cu aceeasi atitudine stralucirea si mizeria, sa primesc cu detasare orice ce mi se ofera.

Cu toate ca, din punct de vedere economic, Bihar e in topul celor mai sarace state din India, aceasta regiune are un important potential cultural si spiritual. Este leaganul a doua mari religii: budismul si jainismul. De aici a pornit "ahimsa", mesajul non-violentei propagat de Gandhi. Budha a cunoscut iluminarea la Bodhgaya, loc de pelerinaj si foarte cunoscut obiectiv turistic. La Nalanda a existat o celebra universitate budista, in secolul 5 i.Hr. De fapt, trecutul cu puternica incarcatura spirituala este indicat chiar de numele derivat din cuvantul "vihara", care inseamna manastire.

Namo Narayan!

Am ajuns in Rikhiapeeth pe 30 noiembrie, impreuna cu un grup de yoga din Romania. Rikhia este o localitate rurala din statul Jharkhand (in trecut parte din statul Bihar). In 1988 s-a stabilit aici Swami Satyananda Saraswati, lider spiritual fondator al Bihar School of Yoga si a inceput proiecte cu scopul dezvoltarii regiunii care, la vremea respectiva, era intr-o stare de saracie dezolanta. Insotit, la inceput, de doar cativa discipoli, a infiintat un ashram care, in prezent, atrage oameni din toate colturile lumii.

Ashramul are o puternica directie filantropica, prin activitati care imbunatatesc situatia regiunii in ceea ce priveste asigurarea nevoilor de baza ale oamenilor: hrana, imbracaminte, servicii medicale etc. Copiii primesc lectii de engleza si utilizare a calculatorului, imbracaminte si biciclete pentru a merge la scoala. Adultii sunt ajutati cu alimente, vaci si cele necesare pentru activitatile agricole. Peste 100.000 de oameni beneficiaza de sprijinul fundatiei.

Swami Satyananada Saraswati, fondatorul ashramului si al scolii de yoga, este discipolul unui mare yoghin pe nume Swami Shivananda Saraswati. In prezent, succesorii lui sunt Swami Niranjananda Saraswati si Swami Satsangi Saraswati.

Scenariul unei zile obisnuite

Ne trezim la ora 4, inainte de rasaritul soarelui, si pornim pe intuneric spre ashram, care e la aproximativ 20 min de mers pe jos. Suntem in decembrie si, desi ziua e vreme de stat la plaja, dimineata si seara e racoare bine.

La ora 5 avem puja si morning chanting, dupa care luam micul dejun (ceai si mancare pe baza de orez). Ashramul poate fi vazut ca o mare familie, in care fiecare munceste pentru binele tuturor. Servesti si esti servit. Unii curata cartofi pentru masa de pranz, altii transporta mobila, altii pregatesc darurile ce vor fi oferite satenilor care vor participa la festival, altii matura curtea. Grupul din Romania este in echipa de cazare si principalele noastre misiuni sunt curatenia si pregatirea camerelor pentru noii vizitatori care vin in ashram. Spalam ferestre, maturam, aranjam paturi, mutam saltele.

Pranzul este in jur de ora 10:30. Mancam cu mana, asezati pe jos, cu picioarele incrucisate. 100% vegetarian, meniul contine tot timpul orez si legume iar mancarea este pregatita afara, la foc de lemne, in vase imense, ca la armata. In mod normal, in ashram sunt in jur de 200-300 oameni. In timpul festivalurilor sunt peste 2000. Cand suntem putini mancarea se serveste pe farfurii de inox pe care ni le spalam fiecare dupa folosire. In timpul festivalurilor avem farfurii din frunze si pahare din lut. Totul e ecologic :)

La ora 14:00 toata lumea se opreste din lucru pentru pauza de ceai; cina e in jur de ora 17:30.

Majoritatea oamenilor care vin in ashram se asteapta la un program intens de meditatie si educatie spirituala. E greu sa accepti ca trebuie sa muncesti peste 10 ore pe zi si sa traiesti foarte disciplinat, respectand regulile. E greu sa te desprinzi de vechiul mod de a gandi si de obiceiuri. Dar tocmai asta e lectia ashramului.

Shram, in sanscrita, inseamna "a depune un efort". Ce fel de efort? Mental. Munca pe care o depui este fizica, insa ashramul ofera, in primul rand, training mintii. Cu totii am primit o pregatire profesionala, insa prea putina educatie si disciplina mentala.

Karma Yoga - trainingul mintii

Munca in ashram se numeste Karma Yoga sau yoga actiunii. Principiul de baza este acela ca, orice ai face, de la cel mai mic act pana la cel mai insemnat, sa pastrezi o atitudine detasata de rezultate. Sa lucrezi fara sine. "Selfless action". Karma yoga este un fel de meditatie activa, in care te observi pe tine facand ceva, insa nu te identifici cu rolul.

Prima componenta este sa fi constient de ceea ce faci. A doua componenta este sa observi stimulii exteriori si reactiile pe care le provoaca in tine (daca stai sa observi, mintea opune rezistenta foarte usor - "De ce trebuie sa fac asta?", "E plictisitor", "Nu imi place", "E greu").

A treia este sa fii imun la acei stimuli care te afecteaza.

Pe urma, sa te eliberezi de blocajele emotionale si mentale care provoaca conflict si suferinta si sa poti pastra aceeasi atitudine senina indiferent daca esti intr-o situatie de succes sau de esec.

Karma yoga este o un exercitiu care opereaza asupra ego-ului, ajutandu-te sa te desprinzi de obiceiurile, etichetele, ideile si convingerile cu care ti-ai construit identitatea.

Suntem obisnuiti sa obtinem beneficii personale din ceea ce facem. Bani, recunoastere, placere. Ne motiveaza placerea si fugim de durere. Muncim in primul rand pentru noi si pe urma pentru altii. Daca avem succes suntem fericiti; daca nu ies lucrurile asa cum vrem noi, suntem suparati.

Asta se intampla deoarece ne identificam cu ceea ce facem, suntem munca noastra. In karma yoga, the doer is different from the work. Te vezi pe tine ca pe un simplu instrument, fara sa te identifici cu actiunea. Asadar, provocarea este: poti sa fii carpa de spalat pe jos sau perie de curatat toaleta cu aceeasi atitudine cu care iti desfasori activitatea obisnuita de manager/artist/inginer? Poti sa vezi ca esti mai mult decat rolurile pe care le ai in societate'?

Daca reusesti sa faci cu aceeasi atitudine, fara sa te opui si sa te plangi, lucrurile care nu iti plac, esti mult mai puternic decat cineva care cauta placere in orice circumstanta a vietii. Aceasta e lectia principala pe care am invatat-o prin karma yoga.

Yoga ca stil de viata

Yoga inseamna mai mult decat asana, meditatie si exercitii de respiratie. In Romania sunt foarte multe confuzii legate de scopul yoga, multi oameni asociind-o cu practici sexuale sau religioase.

Yoga este o filosofie pe care oricine poate sa o integreze in viata lui, indiferent daca e catolic sau hindus, bolnav sau sanatos, cu o agenda incarcata sau traind izolat la poalele Himalayei. Exista multe definitii pentru yoga. Pentru mine e un stil de viata holistic, prin care aduci in armonie toate aspectele personalitatii tale, o cale de dezvoltare umana din toate punctele de vedere (biologic, intelectual, emotional, spiritual). Se poate spune ca scopul ultim al yoga este atins cand descoperi si valorifici tot potentialul si energia care se afla in tine.

Meritul scolii de yoga infiintata de Swami Satyananda este tocmai accentul pe aspectul practic si stiintific, adaptat omului modern, care permite intelegerea si integrarea principiilor yoga in viata fiecaruia.

"Our concept of yoga is different to what is widely accepted. Asanas, pranahyama, hatha yoga, etc, are a part of yoga, but they are only means to obtain a goal: development of the dormant potential within the human being." ("Conceptia noastra despre yoga este diferita de cea acceptata de majoritate. Asanele, pranayama, hatha yoga etc. reprezinta o parte din yoga, sunt insa doar mijloace pentru atingerea unui scop: dezvoltarea potentialului latent din fiinta umana.")

Oamenii

Satyananda Yoga este raspandita pe toate continentele si asta se observa foarte bine in varietatea oamenilor din ashram: SUA, Noua Zeelanda, Franta, Italia, Columbia, Uruguay, Spania; foarte multi bulgari si australieni. Ca varsta, media e in jur de 35 de ani. Ca profesii, difera foarte mult. Am stat de vorba cu un cercetator stiintific in domeniul somnului, profesori de yoga, psihologi, medici.

In ashram sunt doua tipuri de oameni. Primul: vizitatori ca noi, care vin pentru prima data, au legatura cu yoga, insa traiesc normal in societate. A doua categorie de oameni sunt discipolii; o parte din ei stau permanent in ashram, altii au casa in alta parte, insa vin periodic in ashram. Discipolii pot fi recunoscuti, in primul rand, vizual: au haine albe, galbene sau portocalii, majoritatea au capul ras si poarta la gat una sau mai multe mala (matanii). Culoarea indica stadiul in care se afla fiecare pe calea dezvoltarii personale si spirituale, in cadrul traditiei numite sannyasa. Cuvantul sanskrit samnyasa este compus din "sam" = complet, perfect si "nyasa"= renuntare. Sensul cuvantului sannyasa inseamna renuntare, dar si dedicare totala a capacitatilor personale in folosul evolutiei omenirii.

Hainele albe sunt purtate de cei care au fost initiati in practicarea mantrei, prima etapa, utila pentru purificarea mintii.

Galbenul este culoarea purtata de asa numitii jigyasu (enquierers, cei care au ales sa mearga mai departe pe calea spirituala)

Cei imbracati in portocaliu sunt karma sannyasi si poarta titlul de swami ("master of the self"). O parte au renuntat total la lume, traind in ashram viata de calugarie. Altii sunt casatoriti si traiesc in societate. Unul din stadiile cele mai avansate este paramahamsa, descris foarte frumos prin "Flying through the air, knowing no limits, where the rules of the society are not binding and where one is free" (Sa zbori prin vazduh, sa nu cunosti limite, acolo unde regulile societatii nu te mai incatuseaza si unde esti liber.)

In functie de culoare, fiecare categorie de aspirant are o cale aparte, o "sadhana" (self practice), un cod de conduita. E ca si cum ai avea o masina pe care prima data o pozitionezi pe directia buna si apoi pornesti la drum, potrivit unui traseu si unor indicatii precise care te ajuta sa ajungi cu bine la destinatie. Pentru unii, ghidul spune "treci prin orase aglomerate, intalneste oameni si ajuta-i", pentru altii "traverseaza desertul si invata sa gasesti in tine tot ce ai nevoie".

In calitate de aspirant spiritual, primesti un nume care ilustreaza o calitate legata de adevarata ta identitate. Exemple de astfel de nume: Satyananda (satya = adevar, ananda = fericire), Shaktidharma (shakti = energie, dharma = ordine, disciplina), Niranjananda (niranjan =r enuntare), Om Shanti (om= sunetul primordial din care a fost creat universul, shanti=pace), Atma Jyoti (atma = spirit, Jyoti = lumina).

Se spune ca nu tu il alegi pe guru, ci el te alege pe tine. Am intrebat mai multi oameni ce i-a facut sa imbrace straie portocalii, ce i-a adus aici si de ce au ales acest stil de viata. Cei care au renuntat cu totul la lumea exterioara simt au fost atrasi de o forta mai puternica decat ei. Destin, karma, subconstient?
Pentru altii, personalitatea magnetica a lui Swami Satyananda a fost de ajuns cat sa-i faca sa renunte cu totul la viata lor de dinainte. Alti oameni si-au dat seama ca vor altceva, ca sunt pe directia gresita si vor sa se schimbe.

Disciplina si stilul de viata din ashram

Viata in ashram are propriul ritm, bazat pe cateva principii.

Toata lumea respecta programul de masa si somn. E cu adevarat superb sa vezi rasaritul in fiecare dimineata, un soare mare si portocaliu ca hainele swami-lor. Exista o liniste si o energie speciala la inceputul zilei pe care, trezindu-ne tarziu, o pierdem.

Simplitate. Haine practice, fara bijuterii, machiaj si accesorii inutile. Ne spalam doar cu apa rece. Camerele sunt minimaliste, construite pentru a caza mai multe persoane (cea in care sunt cazata are 7 paturi si 3 dulapuri). Nu avem electricitate la prize, iar folosirea telefoanelor mobile este descurajata. Mancarea e vegetariana, modesta, insa foarte gustoasa si suficienta pentru toata lumea. In zona in care se mananca si in cea in care se fac rugaciunile nu avem voie incaltati, asa ca toata lumea deprinde obiceiul de a umbla descult.

In sat exista magazine de unde poti cumpara aproape orice, de la hartie igienica pana la apeluri telefonice si internet. Lectia ashramului este, insa, una de simplitate si austeritate. Pentru a o invata trebuie sa renunti, pentru o perioada, la modul in care erai obisnuit sa traiesti. Sederea intr-un ashram te ajuta doar daca esti dispus sa te deconectezi de lumea exterioara si sa traiesti un stil de viata mai simplu, bazat pe strictul necesar. Da, poti sa stai toata ziua de vorba cu oamenii, poti sa intri zilnic pe Facebook si sa vorbesti la telefon cu cei de acasa. Nu iti impune nimeni sa pastrezi tacerea si nu exista reguli foarte stricte de comportament. Insa, cu cat esti mai orientat spre exterior, spre simturi, spre interactiune, cu atat mai greu e sa observi ce se intampla cu tine in interior.

Citeste articolul integral

Calatorie in Egipt - Cairo

Egipt-ul este genul de tara care poate satisface si asteptarile celor mai dificili turisti. Daca esti pasionat de arheologie si istorie, este o sursa inepuizabila de vestigii istorice. Daca iti place sa cunosti oamenii si sa iei pulsul tinutului prin experienta directa cu locuitorii, vei gasi aici o populatie deschisa, vesela si zambitoare, care nu se da in laturi sa iti povesteasca despre egipteanul de rand. Chiar si pentru turistii ce cauta linistea resort-urilor de lux, Egipt-ul este o destinatie potrivita, caci statiunile sale de la Marea Rosie sunt pline mai tot timpul anului.

Desi nu era pe lista mea de "tari de vazut" in viitorul apropiat, o oferta Tarom m-a convis ca merita. Si, odata rezervate biletele, planurile au inceput sa curga singure. Aveam sa vad intreaga lunca a Nilului (peste 2.000 km), incepand din nord cu Cairo si terminand in sud cu Abu Simbel (la granita cu Sudan), oprindu-ma prin Cairo, Luxor si Aswan.

Cursele Tarom-ului ajung pe la 2 dimineata in Cairo, asa ca este foarte util sa aranjezi in avans cu cei de la hotel sa te astepte la aeroport. Te va costa in jur de 4 dolari de persoana.

Prima impresie? Masina mica si foarte veche, mirosul puternic de benzina, soferul amabil si vorbaret si, nu in ultimul rand, infrastructura orasului foarte buna - am facut in jur de 30 minute de la aeroport pana in centru, unde ne era hotelul.

Hotelul la care aveam rezervare, Isis Hotel, l-am ales strict datorita locatiei. Este situat in centrul orasului, la ultimul etaj al unui bloc, in piata Midan Tahrir (Piata Eliberarii), foarte aproape de Muzeul Egiptean. Camera a costat in jur de 20 dolari de persoana pe noapte, iar pretul include si un mic dejun "semi-delicios".

Deoarece nu aveam la dispozitie decat doua zile, am ales sa inchiriem de la hotel o masina cu sofer care, pentru un pret modic, avea sa ne plimbe prin oras, dar si prin Giza, Saqqara si Memphis.

Prima zi prin Cairo avea sa fie dedicata Citadelei, cartierului copt si Muzeului Egiptean. Pentru asta, am platit soferului de la hotel, vorbitor de limba engleza, cca. 15 dolari de persoana. Nu este greu de imaginat cum poate fi traficul in Cairo, avand in vedere ca orasul are in jur de 20 milioane de locuitori, adica aproape cat toata Romania. Daca ar fi sa il descriu intr-un cuvant, as spune: haotic. Pietonii traverseaza pe unde vor, regulile de circulatie sunt inexistente si nu putine au fost situatiile in care am trecut la milimetru de un alt vehicul. Si totusi, desi majoritatea masinilor din trafic sunt lovite sau cel putin zgariate, soferul nostru nu facuse nici un accident in 30 de ani de condus.

Citadela sau fortareata orasului a fost resedinta conducatorilor musulmani ai Egiptului timp de aproximativ 700 de ani si se afla in cartierul islamic al orasului. Impresionante sunt cele doua moschei, Mohammed Ali (Moscheea de Alabastru) si An-Nasir Mohammed, dar si terasa unde ajungi trecand prin moscheea An-Nasir Mohammed. Panorama asupra orasului este incredibila, cu atat mai mult cu cat am reusit sa vedem chiar piramidele. Am zarit si "Orasul Mortilor", cimitirul in criptele caruia isi duc viata peste 50.000 de oameni saraci.
Urmatoarea oprire a fost in cartierul copt, la "portile" caruia se afla prima moschee construita in Egipt, Amr Ibn al-As. In spatele unor ziduri solide, se afla manastiri si biserici crestine (copte). Celebra este biserica cu hramul Sf. Fecioara Maria, Al Mu'allaqa, cunoscuta ca "Biserica Suspendata", deoarece este construita deasupra vechii porti de sud a fortaretei Babylonului.

O jumatate de zi am rezervat-o Muzeului Egiptean, unul dintre cel mai importante muzee de istorie antica. Desi nu sunt pasionat de istorie si in mod normal ocolesc muzeele, pentru masca lui Tutankhamon si toate celelalte vestigii de aici mi-am rezervat cateva ore. Intrarea costa in jur de 10 dolari, insa daca esti student si ai card ISIC e la jumatate. Camera Mumiilor te mai costa inca pe atat, dar merita din plin. Fiecare spatiu al muzeului este folosit pentru a gazdui statui si alte vestigii. Colectia de sfincsi, dar si altarul lui Hathor si statuile lui Ramses al II-lea de la parterul muzeul sunt cele mai semnificative. La etaj nu trebuie sa ratezi comorile gasite in mormantul lui Tutankhamon, inclusiv masca sa mortuara si sarcofagul. Desi intrarea se plateste separat, la fel de mult merita sa vizitezi si Galeria Mumiilor Regale unde, in sarcofage de sticla, se odihnesc o parte dintre conducatorii Egiptului si sotiile lor.

A doua parte a serii am dedicat-o bazarului din Cairo, Khan-al Khalili. Dupa o experienta marcanta cu un taximetrist care nu stia drumul catre bazar si care, in timp ce conducea, isi facea rugaciunile si saruta carticica de rugaciuni, am ajuns in bazar. Mi-am incarcat bateriile cu un kebap si m-am aventurat pe stradutele pline ochi cu marfuri. Oameni de treaba, zambitori; mirodenii si haine la un loc; turisti curiosi si localnici care te studiaza din cap si pana in picioare, cam cu asta am ramas din bazarul din Cairo.

Citeste articolul integral

Magia Crăciunului în Zürich

Întregul oraş este scăldat în lumini vesele, în aer se simte aroma scorţişoarei şi a vinului fiert, iar acordurile concertelor de Crăciun plutesc peste Râul Limmat. În pieţele tradiţionale de Crăciun precum şi în magazinele din Zürich, atât localnicii cât şi turiştii găsesc inspiraţie pentru cadouri şi se pot bucura de delicatese încântătoare. Circurile de Crăciun sunt atât evenimente de sezon, cât şi specifice Magiei Anului Nou, cu legendarele artificii oferite de Asociaţia Hotelierilor din Zurich. Datorită noilor lumini de Crăciun de pe Bahnhofstrasse în centrul oraşului şi a evenimentelor speciale „Night and Sunday Shopping”, vizitatorii Zürich-ului se pot aştepta la numeroase atracţii în perioada Crăciunului.

La Zürich, calendarul evenimentelor din această perioadă este plin de activităţi captivante, precum încântătoarele lumânări plutitoare "Lichterschwimmen", circurile de Crăciun, patinoarul Live On Ice, "Bradul cântător" şi noua prezentare artistică a luminilor de pe Bahnhofstrasse.

Noile lumini de Crăciun din Zürich, de pe faimoasa Bahnhofstrasse
Anul acesta, pe perioada Sărbătorilor de iarnă, noile lumini de Crăciun din Zürich, cunoscute sub numele de "Lucy" vor da un plus de strălucire faimoasei Bahnhofstrasse. Mii de LED-uri pot fi controlate individual şi pot crea nori plutitori sau ploi blânde de lumină. "Lucy" a fost aprins pe 25 noiembrie la ora 18.00, iar cu ocazia aceasta mai mult de 150 de magazine au rămas deschise în centrul oraşului Zürich până la 10 seara. Această ocazie de "Night Shopping" a permis vizitatorilor să intre în spiritul Crăciunului, cuprinzând o mulţime de oferte, activităţi speciale de interior şi delicatese culinare vândute la diverse standuri.

Cumpărături plăcute de Crăciun
"Night Shopping" e doar începutul plăcerilor oferite de cumpărăturile de Crăciun. Fiecare cartier al oraşului are specificul său, de la produse de lux şi branduri internaţionale pe celebra stradă iluminată artistic Bahnhofstrasse, până la tendinţe şi tradiţii deopotrivă în pitorescul Oraş Vechi şi etichete sofisticate Zürich în Zürich West & Aussersihl. De sărbători, în magazinele din Zürich cumpărăturile sunt şi mai distractive cu magazinele deschise şi duminica, în zilele de 28 noiembrie şi 5 şi 19 decembrie.

Te poţi bucura de o atmosferă unică şi în cele cinci pieţe tradiţionale de Crăciun. Cea mai veche piaţă de Crăciun a Zürich-ului din centrul Oraşului Vechi îţi garantează o ambianţă romantică şi sacoşe pline de cadouri. Cele 160 de standuri cu decoraţiuni nostime transformă imensa sală din Gara centrală din Zürich în "Zürich Christ Child Market", iar piaţa de Crăciun din inima oraşului oferă şi ea o gamă largă de jucării, dulciuri gustoase de Crăciun şi accesorii vestimentare la modă.

Piaţa de Crăciun din piaţa Werdmühleplatz este faimoasă prin "Bradul cântător". Coruri formate din copii şi adulţi sunt prezente la bradul de Crăciun ce se înalţă deasupra caselor, şi împărtăşesc din veselia lor festivă, într-un repertoriu de colinde de Crăciun. Iar la Bellevue, piaţa Sechseläuten va fi transformată anul acesta pentru prima oară într-o piaţă de Crăciun cu produse tradiţionale de cea mai bună calitate, oferite la 15 standuri.

Un An Nou de neuitat cu artificii spectaculoase
Bucuria cumpărăturilor în Zürich nu se încheie în niciun caz cu Crăciunul. Pe 27 decembrie încep în centrul oraşului multe oferte atractive post-Crăciun. Iar cine doreşte să se bucure de un An Nou de neuitat, ar trebui să-şi prelungească şederea în Zürich cu câteva zile. În cadrul celei mai mari petreceri de Anul Nou din Elveţia, Asociaţia Hotelierilor din Zurich găzduieşte Magia Anului Nou, în care oaspeţi şi localnici deopotrivă primesc Noul An cu un spectaculos foc de artificii.

Calendarul Evenimentelor

19 noiembrie 2010 - 2 ianuarie 2011: Circul de Crăciun Conelli de pe Bauschänzli lângă Bellevue

18 noiembrie - 2 ianuarie: Circul de Crăciun Salto Natale în Zürich-Kloten

18 noiembrie - 2 ianuarie: Spectaculosul "Swiss Christmas" în Zürich-Oerlikon

25 noiembrie - 23 decembrie: concerte zilnice la "Bradul cântător" din piaţa Werdmühleplatz

25 noiembrie - 2 ianuarie: "Lucy", noile lumini de Crăciun de pe Bahnhofstrasse. Se aprind pentru prima dată pe 25 noiembrie, cu "Night Shopping" până la 10 seara

Din 27 decembrie: reduceri semnificative în centrul Zürich-ului, cu multe oferte atractive

31 decembrie: Magia Anului Nou începând cu ora 8 seara, cu legendarele artificii de pe Lacul Zürich

Pieţe de Crăciun

• Tradiţional: cea mai veche piaţă de Crăciun din Zürich, în Oraşul Vechi
• Modern: Zürich Christ Child Market - cea mai mare piaţă de Crăciun de interior din Europa, găzduită de marea sală a Gării centrale din Zürich
• Central: City Christmas Market în inima oraşului
• Recent: Charming Christmas la Bellevue cu 15 standuri

Citeste articolul integral

Viena, “the land of Christmas”

Nu este orasul lui Mos Craciun si nici a doamnei Craciun, nu are o iarna cu mult mai lunga decat a noastra si nici zapada nu are mai multa… cu toate acestea, in preajma sarbatorilor de iarna, Viena se umple de turisti din toata Europa. Nu trebuie sa fii un calator inrait ca sa iti alegi Viena ca destinatie de Craciun, trebuie doar sa fii rezistent la frig si sa iti placa atmosfera de sarbatori, deoarece la capitolul atmosfera de sarbatori, Viena este un oras premiant cu coronita. Spre bucuria locuitorilor si a turistilor, de sarbatori tot orasul se transforma intr-un targ in aer liber.

Pe langa ghirlandele de sarbatori, luminitele si decoratiunile care impodobesc toate marile capitale ale Europei, Viena te farmeca cu pietele ei de Craciun, care rasar pe toate bulevardele orasului. Viena sarbatoreste in acest fel din 15 Noiembrie pana pe 24 Decembrie (in ziua de Craciun toate pietele sunt deja stranse). Aceste mici targuri, deschise de dimineata devreme pana seara tarziu, te imbie cu multe culori si muzica de sarbatoare. Daca simti ca nu poti face fata gerului, nimic nu iti este mai de folos decat o cana de vin fiert, cu mar si scortisoara, sau un ceai fierbinte.

Daca iti scade glicemia de la atata plimbat sau de la frigul de afara, nimic nu este mai util decat tartele aburinde cu mere, placinte de toate felurile, castane coapte si fistic in caramel. Sa nu uitam de celebrul Frankurter sau de kebap-urile de la tarabele arabilor, bineinteles cu mult cili care sa te incalzeasca pe loc.

Pentru cei ce cauta mai putina mancare si mai multe obiecte de artizanat locale, suveniruri, cadouri de Craciun, casutele vienezilor iti ispitesc portofelul cu fel si fel de obiecte. Fiecare taraba ascunde o mica poveste, un artizan care vrea sa isi faca loc intr-o lume excesiv de comerciala sau dimpotriva, un afacerist care profita de sarbatorile de iarna ca sa isi rotunjeasca veniturile.

La mare cautare sunt bineinteles sutele de modele de globuri, care mai de care mai colorate si mai frumoase. Sunt globuri de sticla pictate sau imbracate in sclipici colorat, decorate in peisaje de iarna sau in modele simple. Pentru "copiii" intre 5 si 50 de ani, la fel de atractive sunt si standurile cu jucarii si marionete din lemn sau papusi de portelan.

Imbracat de sarbatoare, Viena este un oras simplu, dar totusi fastuos, care isi respecta turistii si le ofera tot ceea ce si-ar putea dori de Craciun: cadouri, luminite si culoare, brazi impodobiti, mancare buna, atmosfera de sarbatorare. Globurile, jucariile si produsele de sarbatoare te lasa cu gura cascata, dar si cu buzunarul gol. Un glob pictat manual pleaca de la 7 euro, un carnat nemtesc ajunge pe la 3-4 euro, o prajitura cu mere costa cel putin 2-3 euro, iar un pahar de vin fiert 3 euro.

Cand sa te duci? Daca te duci special pentru Christmas Market trebuie sa ajungi pana in Ajunul Craciunului, pentru ca apoi pietele se inchid. Cea mai mare piata de Craciun din Viena este in fata Primariei din Viena (deschisa 13 noiembrie - 24 decembrie). Detalii in limba romana despre toate pietele de Craciun din Viena gasiti aici

Cum economisesti bani in Viena? Cea mai ieftina modalitate de a vizita Viena este sa cumparati Wien Carte, un fel de abonament de 3 zile pe toate mijloacele de transport care costa 18,5 euro - pe care il taxati in fiecare dimineata si apoi circulati nelimitat cu orice mijloc de transport din oras. In plus, cardul va ofera si peste 21 reduceri. Detalii complete despre card in limba romana gasiti aici

Cum ajungi la Viena? Pentru a ajunge la Viena aveti numeroare optiuni cu avionul: Austrian Airlines are zboruri zilnice de la 79 de euro iar FlyNiki, compania pilotului de Formula 1 Niki Lauda va ofera preturi asemanatoare pentru rezervari din timp.

Cu infrastructura deosebita, cu atractiile de Craciun, cu locuitorii mereu atenti cu turistii si cu bunatatile care iti iau ochii si iti alinta papilele gustative, Viena atrage cel putin 3 milioane de turisti in fiecare an la targurile de Craciun.

Ce mai poti vizita in Viena? Chiar daca iti alegi Viena ca destinatie de Craciun si daca vizitezi orasul in special pentru atmosfera de Craciun si pentru targurile deschise in tot orasul, totusi nu trebuie sa uiti ca te afli intr-una din cele mai frumoase capitale ale Europei. Biserici, palate, resedinte ale conducatorilor imperiului Habsburgic te asteapta in orasul printesei Sisi. Printre acestea Palatul Schonbrunn, resedinta de vara a familiei de Habsburg, care a fost timp de cativa ani si resedinta lui Napoleon Bonaparte, impunatoarea Stephansdom si muzeul printesei Sisi, cea mai iubita printesa a Austriecilor, te asteapta sa le treci pragul.

Pentru copii, distractiva este si o vizita in zona Prater si o tura cu roata Vienei. Daca vizitati orasul in sezonul rece, roata este singurul element activ din parcul de distractii Prater. Gradina zoologica, una dintre cele mai mari si bine ingrijite din Europa este un alt punct ce nu trebuie ratat in acest oras. Hundertwasserhaus, blocul initial construit pentru locuinte sociale, a devenit una dintre atractiile principale ale orasului. Daca sunteti pasionati de politica globala, puteti vizita si sediul Organizatiei Natiunilor Unite si al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, in zona numita UNO - city.

Citeste articolul integral

Cele mai periculoase locuri din lume

Pana nu de mult, in SUA, a fost sezonul uraganelor, o perioada din an cand locuitorii zonelor vulnerabile trebuie sa fie precauti, sa se adaposteasca si sa se pregateasca pentru neprevazut. In lume exista numeroase locuri unde pericolele sunt cel putin la fel de mari si pare greu de crezut ca exista oameni dispusi sa le populeze si sa traiasca permanent cu teama de capriciile Mamei Natura. Urmeaza o lista cu astfel de... destinatii de pe intreg globul, care necesita noroc, resurse si multa credinta in fortele proprii pentru a supravietui an de an.

Polul Inghetat - Verkhoyansk, Rusia
Un monument pe care sta scris "Polyus Cholada", varianta in rusa a formulei "Polul Frigului", marcheaza intrarea in orasul Verkhoyansk. In frigida taiga, la o distanta de aproape 5.000 de kilometri de Moscova, adanc in inima Siberiei, se afla aceasta asezare congelata: cel mai vechi oras de deasupra Cercului Arctic. De mai bine de trei secole, siberienii locuiesc constant aici, infruntand cu barbatie ierni nesfarsite pe malurile inghetate ale Raului Yana, complet congelat timp de noua luni pe an.

In prezent, aproximativ 1.500 de oameni isi duc existenta cotidiana in Verkhoyansk, cel mai rece oras al lumii. Intre septembrie si martie, orasul se bucura de sub cinci ore de lumina solara zilnic (in decembrie si ianuarie aceasta aproape nu exista). Temperaturile hibernale scad pana la -40 si chiar pana la -50 de grade Celsius.

Cea mai scazuta temperatura inregistrata vreodata a fost de -67 de grade Celsius, si s-a intamplat spre finalul secolului al XIX-lea. In zilele noastre, orasul incearca sa atraga "turisti amatori de extrem, aplecati spre frigul intens". Totusi, pentru mult timp in istoria lui, Verkhoyansk a reprezentat o destinatie de exil, folosita initial de tari, si mai apoi de sovietici, pentru oameni indezirabili regimului. In secolul XX, populatia orasului a atins un maxim absolut de 2.500 de rezidenti.


Muntele de Foc - Muntele Merapi, Indonezia
Chiar si in cele mai linistite perioade, vulcanul Merapi, din insula Java, fumega. Fumul se inalta continuu din furnal, pana la 3.000 de metri in cer. "Muntele de Foc", asa cum este tradusa denumirea monumentului natural, a erupt de aproximativ 60 de ori in ultimele cinci secole, cel mai recent in 2006.

Inainte de acest episod, o eruptie din 1994, a ejectat un nor letal de gaz fierbinte, care a ars de vii 60 de oameni. De asemenea, in anul 1930, mai mult de 1.000 de oameni si-au gasit sfarsitul, atunci cand Merapi a improscat cu lava pe o suprafata de aproximativ 20 de kilometri patrati in jurul bazei vulcanului, carnagiul fiind produs din pricina faptului ca prea multi oameni locuiau mult prea aproape de munte.

Totusi, in ciuda acestei istorii insangerate, aproximativ 200.000 de sateni locuiesc astazi pe o raza de 6-7 kilometri distanta fata de Merapi. Ei nu sunt singurii indonezieni care isi forteaza norocul in proximitatea vulcanilor activi - se estimeaza ca 120 de milioane dintre cei 136 de milioane de rezidentii Java isi duc vietile la baza a 22 de vulcani activi.


Furtunile Perfecte din Haiti - Gonaives, Haiti
Intai a venit furtuna tropicala Fay, pe 16 august. O saptamana mai tarziu, uraganul Gustav a lovit naucitor. In succesiune rapida, au urmat urganele Hanna si Ike. Pe parcursul unei singure luni de zile, orasul de coasta Gonaives, unul dintre cele mai mari cinci orase haitiene, s-a gasit devastat de patru cicloane tropicale distrugatoare. Dupa ce ultima furtuna a trecut, Gonaives a fost practic aruncat in mare. Mare parte a orasului a fost ingropata sub noroi sau scufundat in apa murdara cu adancimea de pana la 3,5 metri in unele locuri. Numarul de morti s-a apropiat de 500.

Dar furtunile din august pana in septembrie 2008 nu au fost cele mai mortale din istoria recenta a orasului Gonaives. In 2004, orasul cu 104.000 de locuitori a incasat din plin efectele mortale ale urganului Jeanne. Trei mii de haitieni au decedat atunci cand furtuna de cateogoria a 3-a a lovit insula.

Ce anume face ca Gonaives sa fie atat de susceptibil distrugerii prin uragan? Exceptand pozitionarea in zona de coasta din Golful Gonave, din Caraibele, predispus loviturilor ciclonice, Gonaives se odihneste pe un abrupt platou inundat de unde apa se scurge atunci cand raurile se umfla. Mai mult, haitienii se bazeaza pe lemn pentru a obtine carbune, principala lor sursa de combustie, iar acest fapt a condus la despaduriri masive ale dealurilor dimprejurul orasului. Ca rezultat, atunci cand ploua, dealurile care inconjoara Gonaivesul aluneca la vale si gramezi de namol aproape ingroapa orasul.


Lacul african al mortii - Lacul Kivu, Republica Democrata Congo/Rwanda
Lacul Kivu, amplasat pe granita dintre Republica Democrata Congo si Rwanda, este unul dintre Marile Lacuri ale Africii. Adanc sub suprafata acestuia de 7.000 de kilometri patrati, zac 65 de milioane de metri cubi de gaz metan, laolalta cu 250 de kilometri cubi de dioxid de carbon, prinse sub lac, sub presiunea apei si a pamantului. Daca ar fi eliberate din adancuri, toate aceste gaze ar putea raspandi un nor al mortii asupra a peste doua milioane de africani care traiesc in bazinul lacului Kivu.

Precedentul care alimenteaza o ingrijorare serioasa in acest sens rezida intr-o pereche de evenimente petrecute in anii '80 in cazul a doua alte lacuri africane, avand compozitii chimice similare. In 1984, 37 de oameni au decedat in jurul lacului camerunez Monoun, intr-o eruptie de dioxid de carbon. Trei ani mai tarziu, din lacul Nyos, aflat tot in Camerun, 80 de metri cubi de CO2 au fost eliberati. Ulterior, 1.700 de persoane au decedat ca urmare a expunerii la gazul toxic.

Aceste incidente au fost aparent cauzate de activitatea vulcanica de sub lacuri, care ar fi declansat eliberarea gazului mortal. O activitate asemenatoare se pare ca exista si sub lacul Kivu, multi geologi afirmand ca aceasta zona ar fi urmatoarea pe lista. Un raport al Programului de Mediu al Natiunilor Unite a numit cele trei lacuri "Lacurile Ucigase ale Africii", mentionand ca lacul Kivu este motiv de "ingrijorari serioase".


Insulele Efemere - Maldive
Insulele Maldive sunt un loc atat de periculos incat Mohamed Nasheed, presedintele republicii din 2008, si-a ales ca scop principal al mandatului sau strangerea de fonduri necesare finantarii relocarii intregii populatii insulare. Maldivele reprezinta o confederatie de 1190 de insule si atoli din Oceanul Indian. Punctul de maxima altitudine al Maldivelor se inalta putin peste 1,8 metri si, candva in viitorul nu foarte indepartat, este probabil ca acestea sa fie complet inghitite de apele tot mai expansive ale oceanului.

O estimare din 2005 a United States Geological Survey, facuta ca urmare a valului tsunami adus pe tarmurile Oceanului Indian in 2005, a decretat Maldivele drept una dintre cele mai tinere mase de pamant ale lumii, adaugand ca nu le este menit sa aiba o viata prea indelungata deasupra apelor. Potrivit raportului, insulele "ar trebui considerate elemente efemere prin timpul geologic".

Conform spuselor presedintelul Nasheed, locuitorii insulelor Maldive vor fi bine sustinuti in a-si gasi un loc de trai in alta parte - India si Sri Lanka au fost deja sugerate ca potentiale refugii. Evenimente recente ii susin decizia de a investi banii castigati prin turism in fonduri de relocare: tsunami-ul din 2004, care a maturat insulele, a facut 10% din teritoriul tarii nelocuibil. Atunci, din cei 300.000 de cetateni ai Maldivelor, o treime a ramas pe drumuri, si peste 80 de oameni au murit. De asemenea, in 1987, in perioada asa-numitelor "fluxuri regale", capitala Male, un oras insular intins pe o suprafata de 2,6 kilometri patrati, a fost complet inundata.


Capitala mondiala a uraganelor - Grand Cayman
Instrumentul MODIS de la bordul satelitului Aqua al NASA a capturat o imagine color senzationata a uraganului Ivan pe cand ochiul acestuia se afla deasupra Insulelor Cayman, pe 13 septembrie 2004. Insulele Cayman, un teritoriu britanic situat la 240 kilometri de Cuba, sunt cel mai bine cunoscute ca terenul de joaca tropical al iubitorilor de sampanie si caviar, care vin in insule pentru plajele virgine si apa oceanului limpede precum cristalul, dar si in virtutea legislatiei finaciare foarte relaxate.

Totusi, mai putin tentanta ramane reputatia de "capitala mondiala a uraganelor" pe care o au aceste locuri. Conform paginii web de monitorizare a furtunilor tropicale hurricanecity.com, Grand Cayman, cea mai mare dintre cele trei insule Cayman, este lovita sau maturata de cel putin un uragan o data la fiecare 2,16 ani, mai frecvent decat orice alta zona din bazinul atlantic. Din anul 1871, 64 de furtuni au ravasit formatiunea calcaroasa de joasa altitudine, adesea cu urmari catastrofale.

In 2004, uraganul Ivan, o furtuna de categoria 5, cu viteze ale vantului atigand 240 km/h, a abatut precipitatii apocaliptice asupra insulei Grand Cayman. A urmat, apoi, asaltul unor valuri inalte de trei metri, care au scufundat un sfert din insula. Un procent estimativ de 70% dintre cladirile de aici a fost distrus, iar cei 40.000 de locuitori pe care acestea ii gazduiau au ramas pret de mai multe zile fara energie electrica si fara apa potabila.


Coridorul de tornade I-44 - Oklahoma City/Tulsa, Oklahoma
Peste un milion de oameni locuiesc in limitele coridorului interstatal 44, aflat intre Oklahoma City si Tulsa, cele mai populate zone metropolitane ale statului american Oklahoma. In fiecare primavara, atunci cand aerul rece si uscat al Muntilor Stancosi coboara spre platourile mai joase, iar aerul cald si umed dinspre Coasta Golgului urca spre nord pentru a-l intalni, oamenii care locuiesc pe parcursul acestui traseu, denumit local Aleea Tornadelor, se pregatesc pentru sezonul uraganelor.

Din 1890 si pana astazi, peste 120 de tornade au lovit Oklahoma City si zona dimprejurul sau, care adaposteste, in prezent, aproximativ 700.000 de persoane. Pe 3 mai 1999, o puzderie de 70 de tornade s-a abatut asupra statelor Oklahoma, Kansas si Texas. Cateva dintre cele mai destructive furtuni au rascolit atunci Oklahoma City, provocand distrugerea a 1.700 de case si deteriorarea altor 6.500. Chiar si cu posibilitatile moderne de predictie si cu sistemele de avertizare din timp, 40 de oameni au murit atunci cand un ciclon F-5 a maturat Oklahoma City. In adaos la pierderile de vieti omenesti, aceasta etalare a fortelor naturii a cauzat distugeri in valoare de peste un miliard de dolari.

Din 1950, cea mai indelungata perioada in care zona coridorului I-44 nu a fost lovit de o tornada este de cinci ani - din 1992 pana in 1998. Ca o revansa a acestui repaus, in cele 11 luni care au urmat acestei perioade, 11 tornade au lovit naprasnic. Pentru numai alte trei perioade in ultima jumatate de secol au trecut mai mult de doi ani in Oklahoma City fara tornade.

La nord-est de acest oras, de-a lungul aceluiasi traseu "tornado-fil", se afla Tulsa, care a avut parte, la radul sau, de o portie seriosa de devastari sub furtunile Aleii Tornadelor. Intre 1950 si 2006, 69 de tornade au ravasit orasul cu o populatie de 590.000 de locuitori, desi niciuna nu a avut urmari la fel de devastatoare ca cele ale mortalei furtuni petrecuta in 1999 in Oklahoma City. Dar, din pricina geografiei sale, orasul fiind situat de-a lungul malurilor raului Arkansas, si deci construit deasupra unei serii extinse de mici estuare, Tulsa este in mod particular vulnerabila dinainte ploilor care acompaniaza furtunile din Oklahoma. Inundatii majore din 1974, 1976 si 1984 au cauzat pagube in valoare de sute de mii si milioane de dolari.


Cutia cu nisip a Chinei - tinutul Minquin, China
Incorsetata de doua deserturi expansive, oaza candva fertila care a fost Tinutul Minqin, din nord-vestul provinciei chineze Gansu, are, la propriu, zilele numarate. Dublul ghinion al unei secete lungi de o decada si devierea, in amonte, de la cursul fiersc a raului Shiyang, au obligat zona Minqin sa se descompuna inspre desertul Tengger, care se apropie dinspre sud-est, si inspre desertul Badain Jaran, ce "ataca" de la nord-vest.

In total, din 1950, cele doua deserturi au inghitit mai bine de 250 de kilometri patrati din teritoriul Minquin-ului. Interesant este ca, in acelasi interval, populatia locului a crescut de la 860.000 de oameni la peste doua milioane. Din anul 2004, deserturile au avansat cate zece metri anual. Cu peste 130 de zile cu furtuni de nisip in fiecare an, incetinirea ratei acestui avans este putin probabila.

Confruntat cu o desertificare accelerata, guvernul chinez a demarat relocarea fermierilor dezradacinati, avand in vedere ca terenurile arabile din regiune s-au diminuat cu peste 750 de km patrati, de la 930 kmp la mai putin de 155 kmp.

Citeste articolul integral