marți, 11 ianuarie 2011

Calatorie in Egipt - Valea Regilor

Calatorie in Egipt - Valea Regilor

Pentru a vizita Valea Regilor, Valea Reginelor si celelalte obiective de pe partea apuseana a Nilului (adica “partea mortii”) ne-am alaturat unui tur organizat de cei de la hotel, pentru circa 40 dolari de persoana.

Prima oprire a fost la cei doi colosi ai lui Memnon. Ridicandu-se la 18 m deasupra pamantului, cei doi colosi sunt singura marturie ramasa in urma unui templu despre care se spune ca ar fi fost mai mare decat cel de la Karnak, dar care a fost distrus de inundatiile succesive ale Nilului.

A urmat Valea Regilor. Biletul de intrare in Valea Regilor include vizitarea a trei morminte. Pentru Tutankamon se plateste separat - cam 20 de dolari -, insa am auzit ca nu prea merita. Noi am vizitat mormantul lui Ramses III, Ramses IV si Ramses IX, obiective care, datorita traficului turistic, aratau deja semne de degradare. Valea Reginelor, in schimb, mai ascunsa parca de ochii turistilor, m-a impresionat. Mormintele sunt mult mai bine conservate si pastreaza culorile originale.



Templul mortuar al lui Hatchepsut este un templu atipic fata de tot ceea ce am mai vazut prin Egipt, insa peretii sai spun in detaliu povestea reginei-faraon. Templul include o capela a zeului mumificarii, Anubis, precum si o capela a zeitei dragostei si placerilor, Hathor.

Am vizitat si Medinet Habu, de asemenea un templu memorial, construit de catre Ramses III si fost centrul administrativ si economic al Tebei timp de secole.



Calatoria in zona Luxor si Valea Regilor / Valea Reginelor este un "must" pentru turistul care indrageste istoria antica, iar din ceea ce am vazut pana acum prin lume, in zona Luxor din Egipt se afla cea mai mare concentratie de monumente istorice intr-un spatiu atat de mic. Fie ca ajungeti cu un vas de croaziera, fie ca mergeti cu trenul, autobuzul sau cu un tur organizat, o vizita la Luxor merita din plin si va recomand sa o faceti in lunile de iarna, pentru a evita caldura excesiva din desertul egiptean.

Citeste articolul integral

joi, 6 ianuarie 2011

Cu Trenul Albastru pe intinderile Africii

Cu Trenul Albastru pe intinderile Africii

Un tren strabate, cu 90 km/h, marile campii ale Continentului Negru, lunecand prin peisajul de savana, a carui culoare constrasteaza cu albastrul de safir al “omizii” mecanice. In jurul lui, se intinde natura africana – vasta, intensa, plina de viata - iar inauntru, in vagoane, e comprimata o lume cu totul diferita: o lume - creata de om - a luxului, confortului si elegantei superlative.

Ceea ce este Orient Express in Europa, este Trenul Albastru in Africa.

E unul dintre cele cateva trenuri de lux care circula pe planeta, plimbandu-i pe privilegiatii acestei lumi intr-un hotel miscator de 5 stele, dand oaspetilor prilejul de a savura - printre alte placeri - contrastul frapant dintre privelistile naturii si mica lume artificiala somptuoasa din interiorul trenului.


Pe un traseu de 1.600 kilometri, intre Pretoria si Capetown (ruta sa de baza), trenul strabate intinsele campii ale Africii de Sud, intr-o calatorie de 27 de ore, ce include si o "pauza" de cateva ceasuri, pentru o excursie la o luxuoasa "lodge" sau un safari, in cautarea animalelor care au facut faima acestei bucati de lume.
Iar dupa ce oaspecii au admirat megafauna Africii, petrecerea continua cu distractiiile de la bord: mica lume artificiala din vagon este atat de imbietoare, incat singura dificultate este sa alegi dintre placerile puse la dispozitie.

Vrei sa mananci? Mancarea e, bineinteles, la nivelul unui hotel de lux - gustoasa, aratoasa, servita impecabil.

Vrei sa mergi la cumparaturi? Trenul are un mic magazin (tot de lux, evident) unde poti privi si cumpara fel de fel de lucruri frumoase si/sau scumpe - obiecte de artizanat si arta africana, haine, bijuterii (doar Africa de Sud e unul dintre marii producatori de aur si pietre pretioase!)
Vrei sa te relaxezi citind, conversand tihnit cu insotitorii ori savurand un cocktail sau o cafea, un trabuc sau un coniac? Gasesti doua saloane somptuos decorate, un bar bine garnisit, personal de serviciu stilat, mobilier confortabil si o biblioteca. Poti sa joci carti, sau sa te uiti la televizor, sau sa motai, pur si simplu, leganat de sunetul ritmic si monoton - glasul rotilor de tren. Cand te apuca somnul de-a binelea, te muti in camera ta.

Peste zi, camera e un fel de salonas - al tau si numai al tau -, cu o canapea comoda si tot ce-i mai omului ca sa se simta bine. Seara, vine un valet care transforma, numaidecat, salonasul in dormitor: canapelele Trenului Albastru au fost special proiectate pentru a se metamorfoza instantaneu in paturi imbeitoare, gata imbracate cu asternuturi fine.
Dormitoarele sunt micute - n-au cum fi altfel, in spatiul limitat al trenului - dar sunt (si ele) un concentrat de lux - materiale elegante si design condimentat cu note coloniale si etnice; si tot asa sunt si baile, cu o tusa de splendoare africana, ce poate parea usor excesiva (ma rog, chestie de gust) - de pilda, robinetele sunt aurite, ca sa sporeasca (daca mai era nevoie) impresia de fast.
Teoretic, la bordul trenului se poate si lucra - inchipuiti-va, are si o sala de conferinte! - desi nu stiu cine ar avea chef s-o faca. (Dar, cine stie, poate ca, intr-un anumit context, merita sa tocmesti un asemenea vehicul de lux ca sa tii o sedinta cu partenerii de afaceri…)

Cu Trenul Albastru poate calatori oricine si-a cumparat bilet (regim obisnuit), dar poate fi si inchiriat in intregime (in regim charter), pentru un anumit eveniment - o nunta, de exemplu. Rutelor obisnuite (Pretoria - Capetown si Capetown - Pretoria) li se pot adauga si altele, la alegere. Exista, de pilda, o ruta alternativa spre Parcul National Kruger, o mostra de natura africana salbatica, splendida, unde parca s-a adunat tot ceea ce e magnific in materie de fauna africana. O alta ruta (internationala, de data aceasta) duce spre Cascada Victoria, una dintre cele mai mari si spectaculoase caderi de apa din lume, asezata pe fluviul Zambezi, intre doua tari - Zambia si Zimbabwe. Are 108 m inalitime si peste 1.700 m latime, candidand la titlul de cea mia mare cascada a lumii.
Si se pot negocia si alte rute, cu singura conditie ca tehnologia caii ferate respective sa se potriveasca deplin cu tehnologia Trenului Albastru.
Sofisticata tehnologie, de altfel; Trenul Albastru a fost proiectat pentru confort si, de la frane si suspensii pana la climatizare si iluminat, totul a fost gandit pentru a face voiajul cat mai agreabil norocosilor pasageri.

Cat costa o calatorie de la Capetown la Pretoria?

Pretul pentru o persoana, in camera dubla, este cuprins intre 10.930 rand (asta e moneda Africii de Sud) si 14.685 rand (adica intre 1.200 si 1.615 euro, aproximativ), in functie de sezon si de categoria camerelor. (Incredibil, dar chiar si acest tren are clase: camerele Luxury sunt cu o clasa peste cele zise De Luxe, adica sunt putin mai mari, au niste bai dotate cu cazi incapatoare - suna ciudat, dar sa nu uitam ca e vorba de un tren: fiecare jumatate de metru in plus ori in minus conteaza mult - si au cate o instalatie proprie de entertainment, cu o selectie de CD-uri cu muzica si DVD-uri cu filme).



In pret sunt incluse o noapte de cazare in tren si tot ceea ce mananci si bei la bord, cu exceptia sampaniei frantuzesti (?!) Ei, lasa, ca n-ai nevoie de sampanie, mai bine incerci vinurile sud-africane, pentru ca, printre alte atractii, Africa de Sud e si un mare producator si exportator de vinuri - al optulea producator mondial!)

Citeste articolul integral


miercuri, 5 ianuarie 2011

India dincolo de traseul turistic. 25 de zile in ashram

India dincolo de traseul turistic. 25 de zile in ashram

Calatoria mea in India incepe intr-o regiune pe care majoritatea oamenilor o evita: Bihar, statul cu cea mai mare rata de criminalitate si analfabetism din tara, instabilitate politica, lipsa de infrastructura turistica. Toti oamenii cu care am vorbit inainte sa plec mi-au spus ca nu am ce cauta acolo daca nu vreau sa fiu jefuita, violata sau mai rau..... Nu am plecat in India cu mentalitate de turist, ci cu intentia de a transforma orice experienta in ceva pozitiv si constructiv. Mi-am propus sa accept cu aceeasi atitudine stralucirea si mizeria, sa primesc cu detasare orice ce mi se ofera.

Cu toate ca, din punct de vedere economic, Bihar e in topul celor mai sarace state din India, aceasta regiune are un important potential cultural si spiritual. Este leaganul a doua mari religii: budismul si jainismul. De aici a pornit "ahimsa", mesajul non-violentei propagat de Gandhi. Budha a cunoscut iluminarea la Bodhgaya, loc de pelerinaj si foarte cunoscut obiectiv turistic. La Nalanda a existat o celebra universitate budista, in secolul 5 i.Hr. De fapt, trecutul cu puternica incarcatura spirituala este indicat chiar de numele derivat din cuvantul "vihara", care inseamna manastire.

Namo Narayan!

Am ajuns in Rikhiapeeth pe 30 noiembrie, impreuna cu un grup de yoga din Romania. Rikhia este o localitate rurala din statul Jharkhand (in trecut parte din statul Bihar). In 1988 s-a stabilit aici Swami Satyananda Saraswati, lider spiritual fondator al Bihar School of Yoga si a inceput proiecte cu scopul dezvoltarii regiunii care, la vremea respectiva, era intr-o stare de saracie dezolanta. Insotit, la inceput, de doar cativa discipoli, a infiintat un ashram care, in prezent, atrage oameni din toate colturile lumii.

Ashramul are o puternica directie filantropica, prin activitati care imbunatatesc situatia regiunii in ceea ce priveste asigurarea nevoilor de baza ale oamenilor: hrana, imbracaminte, servicii medicale etc. Copiii primesc lectii de engleza si utilizare a calculatorului, imbracaminte si biciclete pentru a merge la scoala. Adultii sunt ajutati cu alimente, vaci si cele necesare pentru activitatile agricole. Peste 100.000 de oameni beneficiaza de sprijinul fundatiei.

Swami Satyananada Saraswati, fondatorul ashramului si al scolii de yoga, este discipolul unui mare yoghin pe nume Swami Shivananda Saraswati. In prezent, succesorii lui sunt Swami Niranjananda Saraswati si Swami Satsangi Saraswati.

Scenariul unei zile obisnuite

Ne trezim la ora 4, inainte de rasaritul soarelui, si pornim pe intuneric spre ashram, care e la aproximativ 20 min de mers pe jos. Suntem in decembrie si, desi ziua e vreme de stat la plaja, dimineata si seara e racoare bine.

La ora 5 avem puja si morning chanting, dupa care luam micul dejun (ceai si mancare pe baza de orez). Ashramul poate fi vazut ca o mare familie, in care fiecare munceste pentru binele tuturor. Servesti si esti servit. Unii curata cartofi pentru masa de pranz, altii transporta mobila, altii pregatesc darurile ce vor fi oferite satenilor care vor participa la festival, altii matura curtea. Grupul din Romania este in echipa de cazare si principalele noastre misiuni sunt curatenia si pregatirea camerelor pentru noii vizitatori care vin in ashram. Spalam ferestre, maturam, aranjam paturi, mutam saltele.

Pranzul este in jur de ora 10:30. Mancam cu mana, asezati pe jos, cu picioarele incrucisate. 100% vegetarian, meniul contine tot timpul orez si legume iar mancarea este pregatita afara, la foc de lemne, in vase imense, ca la armata. In mod normal, in ashram sunt in jur de 200-300 oameni. In timpul festivalurilor sunt peste 2000. Cand suntem putini mancarea se serveste pe farfurii de inox pe care ni le spalam fiecare dupa folosire. In timpul festivalurilor avem farfurii din frunze si pahare din lut. Totul e ecologic :)

La ora 14:00 toata lumea se opreste din lucru pentru pauza de ceai; cina e in jur de ora 17:30.

Majoritatea oamenilor care vin in ashram se asteapta la un program intens de meditatie si educatie spirituala. E greu sa accepti ca trebuie sa muncesti peste 10 ore pe zi si sa traiesti foarte disciplinat, respectand regulile. E greu sa te desprinzi de vechiul mod de a gandi si de obiceiuri. Dar tocmai asta e lectia ashramului.

Shram, in sanscrita, inseamna "a depune un efort". Ce fel de efort? Mental. Munca pe care o depui este fizica, insa ashramul ofera, in primul rand, training mintii. Cu totii am primit o pregatire profesionala, insa prea putina educatie si disciplina mentala.

Karma Yoga - trainingul mintii

Munca in ashram se numeste Karma Yoga sau yoga actiunii. Principiul de baza este acela ca, orice ai face, de la cel mai mic act pana la cel mai insemnat, sa pastrezi o atitudine detasata de rezultate. Sa lucrezi fara sine. "Selfless action". Karma yoga este un fel de meditatie activa, in care te observi pe tine facand ceva, insa nu te identifici cu rolul.

Prima componenta este sa fi constient de ceea ce faci. A doua componenta este sa observi stimulii exteriori si reactiile pe care le provoaca in tine (daca stai sa observi, mintea opune rezistenta foarte usor - "De ce trebuie sa fac asta?", "E plictisitor", "Nu imi place", "E greu").

A treia este sa fii imun la acei stimuli care te afecteaza.

Pe urma, sa te eliberezi de blocajele emotionale si mentale care provoaca conflict si suferinta si sa poti pastra aceeasi atitudine senina indiferent daca esti intr-o situatie de succes sau de esec.

Karma yoga este o un exercitiu care opereaza asupra ego-ului, ajutandu-te sa te desprinzi de obiceiurile, etichetele, ideile si convingerile cu care ti-ai construit identitatea.

Suntem obisnuiti sa obtinem beneficii personale din ceea ce facem. Bani, recunoastere, placere. Ne motiveaza placerea si fugim de durere. Muncim in primul rand pentru noi si pe urma pentru altii. Daca avem succes suntem fericiti; daca nu ies lucrurile asa cum vrem noi, suntem suparati.

Asta se intampla deoarece ne identificam cu ceea ce facem, suntem munca noastra. In karma yoga, the doer is different from the work. Te vezi pe tine ca pe un simplu instrument, fara sa te identifici cu actiunea. Asadar, provocarea este: poti sa fii carpa de spalat pe jos sau perie de curatat toaleta cu aceeasi atitudine cu care iti desfasori activitatea obisnuita de manager/artist/inginer? Poti sa vezi ca esti mai mult decat rolurile pe care le ai in societate'?

Daca reusesti sa faci cu aceeasi atitudine, fara sa te opui si sa te plangi, lucrurile care nu iti plac, esti mult mai puternic decat cineva care cauta placere in orice circumstanta a vietii. Aceasta e lectia principala pe care am invatat-o prin karma yoga.

Yoga ca stil de viata

Yoga inseamna mai mult decat asana, meditatie si exercitii de respiratie. In Romania sunt foarte multe confuzii legate de scopul yoga, multi oameni asociind-o cu practici sexuale sau religioase.

Yoga este o filosofie pe care oricine poate sa o integreze in viata lui, indiferent daca e catolic sau hindus, bolnav sau sanatos, cu o agenda incarcata sau traind izolat la poalele Himalayei. Exista multe definitii pentru yoga. Pentru mine e un stil de viata holistic, prin care aduci in armonie toate aspectele personalitatii tale, o cale de dezvoltare umana din toate punctele de vedere (biologic, intelectual, emotional, spiritual). Se poate spune ca scopul ultim al yoga este atins cand descoperi si valorifici tot potentialul si energia care se afla in tine.

Meritul scolii de yoga infiintata de Swami Satyananda este tocmai accentul pe aspectul practic si stiintific, adaptat omului modern, care permite intelegerea si integrarea principiilor yoga in viata fiecaruia.

"Our concept of yoga is different to what is widely accepted. Asanas, pranahyama, hatha yoga, etc, are a part of yoga, but they are only means to obtain a goal: development of the dormant potential within the human being." ("Conceptia noastra despre yoga este diferita de cea acceptata de majoritate. Asanele, pranayama, hatha yoga etc. reprezinta o parte din yoga, sunt insa doar mijloace pentru atingerea unui scop: dezvoltarea potentialului latent din fiinta umana.")

Oamenii

Satyananda Yoga este raspandita pe toate continentele si asta se observa foarte bine in varietatea oamenilor din ashram: SUA, Noua Zeelanda, Franta, Italia, Columbia, Uruguay, Spania; foarte multi bulgari si australieni. Ca varsta, media e in jur de 35 de ani. Ca profesii, difera foarte mult. Am stat de vorba cu un cercetator stiintific in domeniul somnului, profesori de yoga, psihologi, medici.

In ashram sunt doua tipuri de oameni. Primul: vizitatori ca noi, care vin pentru prima data, au legatura cu yoga, insa traiesc normal in societate. A doua categorie de oameni sunt discipolii; o parte din ei stau permanent in ashram, altii au casa in alta parte, insa vin periodic in ashram. Discipolii pot fi recunoscuti, in primul rand, vizual: au haine albe, galbene sau portocalii, majoritatea au capul ras si poarta la gat una sau mai multe mala (matanii). Culoarea indica stadiul in care se afla fiecare pe calea dezvoltarii personale si spirituale, in cadrul traditiei numite sannyasa. Cuvantul sanskrit samnyasa este compus din "sam" = complet, perfect si "nyasa"= renuntare. Sensul cuvantului sannyasa inseamna renuntare, dar si dedicare totala a capacitatilor personale in folosul evolutiei omenirii.

Hainele albe sunt purtate de cei care au fost initiati in practicarea mantrei, prima etapa, utila pentru purificarea mintii.

Galbenul este culoarea purtata de asa numitii jigyasu (enquierers, cei care au ales sa mearga mai departe pe calea spirituala)

Cei imbracati in portocaliu sunt karma sannyasi si poarta titlul de swami ("master of the self"). O parte au renuntat total la lume, traind in ashram viata de calugarie. Altii sunt casatoriti si traiesc in societate. Unul din stadiile cele mai avansate este paramahamsa, descris foarte frumos prin "Flying through the air, knowing no limits, where the rules of the society are not binding and where one is free" (Sa zbori prin vazduh, sa nu cunosti limite, acolo unde regulile societatii nu te mai incatuseaza si unde esti liber.)

In functie de culoare, fiecare categorie de aspirant are o cale aparte, o "sadhana" (self practice), un cod de conduita. E ca si cum ai avea o masina pe care prima data o pozitionezi pe directia buna si apoi pornesti la drum, potrivit unui traseu si unor indicatii precise care te ajuta sa ajungi cu bine la destinatie. Pentru unii, ghidul spune "treci prin orase aglomerate, intalneste oameni si ajuta-i", pentru altii "traverseaza desertul si invata sa gasesti in tine tot ce ai nevoie".

In calitate de aspirant spiritual, primesti un nume care ilustreaza o calitate legata de adevarata ta identitate. Exemple de astfel de nume: Satyananda (satya = adevar, ananda = fericire), Shaktidharma (shakti = energie, dharma = ordine, disciplina), Niranjananda (niranjan =r enuntare), Om Shanti (om= sunetul primordial din care a fost creat universul, shanti=pace), Atma Jyoti (atma = spirit, Jyoti = lumina).

Se spune ca nu tu il alegi pe guru, ci el te alege pe tine. Am intrebat mai multi oameni ce i-a facut sa imbrace straie portocalii, ce i-a adus aici si de ce au ales acest stil de viata. Cei care au renuntat cu totul la lumea exterioara simt au fost atrasi de o forta mai puternica decat ei. Destin, karma, subconstient?
Pentru altii, personalitatea magnetica a lui Swami Satyananda a fost de ajuns cat sa-i faca sa renunte cu totul la viata lor de dinainte. Alti oameni si-au dat seama ca vor altceva, ca sunt pe directia gresita si vor sa se schimbe.

Disciplina si stilul de viata din ashram

Viata in ashram are propriul ritm, bazat pe cateva principii.

Toata lumea respecta programul de masa si somn. E cu adevarat superb sa vezi rasaritul in fiecare dimineata, un soare mare si portocaliu ca hainele swami-lor. Exista o liniste si o energie speciala la inceputul zilei pe care, trezindu-ne tarziu, o pierdem.

Simplitate. Haine practice, fara bijuterii, machiaj si accesorii inutile. Ne spalam doar cu apa rece. Camerele sunt minimaliste, construite pentru a caza mai multe persoane (cea in care sunt cazata are 7 paturi si 3 dulapuri). Nu avem electricitate la prize, iar folosirea telefoanelor mobile este descurajata. Mancarea e vegetariana, modesta, insa foarte gustoasa si suficienta pentru toata lumea. In zona in care se mananca si in cea in care se fac rugaciunile nu avem voie incaltati, asa ca toata lumea deprinde obiceiul de a umbla descult.

In sat exista magazine de unde poti cumpara aproape orice, de la hartie igienica pana la apeluri telefonice si internet. Lectia ashramului este, insa, una de simplitate si austeritate. Pentru a o invata trebuie sa renunti, pentru o perioada, la modul in care erai obisnuit sa traiesti. Sederea intr-un ashram te ajuta doar daca esti dispus sa te deconectezi de lumea exterioara si sa traiesti un stil de viata mai simplu, bazat pe strictul necesar. Da, poti sa stai toata ziua de vorba cu oamenii, poti sa intri zilnic pe Facebook si sa vorbesti la telefon cu cei de acasa. Nu iti impune nimeni sa pastrezi tacerea si nu exista reguli foarte stricte de comportament. Insa, cu cat esti mai orientat spre exterior, spre simturi, spre interactiune, cu atat mai greu e sa observi ce se intampla cu tine in interior.

Citeste articolul integral


luni, 3 ianuarie 2011

Calatorie in Egipt - Cairo

Calatorie in Egipt - Cairo

Egipt-ul este genul de tara care poate satisface si asteptarile celor mai dificili turisti. Daca esti pasionat de arheologie si istorie, este o sursa inepuizabila de vestigii istorice. Daca iti place sa cunosti oamenii si sa iei pulsul tinutului prin experienta directa cu locuitorii, vei gasi aici o populatie deschisa, vesela si zambitoare, care nu se da in laturi sa iti povesteasca despre egipteanul de rand. Chiar si pentru turistii ce cauta linistea resort-urilor de lux, Egipt-ul este o destinatie potrivita, caci statiunile sale de la Marea Rosie sunt pline mai tot timpul anului.

Desi nu era pe lista mea de "tari de vazut" in viitorul apropiat, o oferta Tarom m-a convis ca merita. Si, odata rezervate biletele, planurile au inceput sa curga singure. Aveam sa vad intreaga lunca a Nilului (peste 2.000 km), incepand din nord cu Cairo si terminand in sud cu Abu Simbel (la granita cu Sudan), oprindu-ma prin Cairo, Luxor si Aswan.

Cursele Tarom-ului ajung pe la 2 dimineata in Cairo, asa ca este foarte util sa aranjezi in avans cu cei de la hotel sa te astepte la aeroport. Te va costa in jur de 4 dolari de persoana.

Prima impresie? Masina mica si foarte veche, mirosul puternic de benzina, soferul amabil si vorbaret si, nu in ultimul rand, infrastructura orasului foarte buna - am facut in jur de 30 minute de la aeroport pana in centru, unde ne era hotelul.



Hotelul la care aveam rezervare, Isis Hotel, l-am ales strict datorita locatiei. Este situat in centrul orasului, la ultimul etaj al unui bloc, in piata Midan Tahrir (Piata Eliberarii), foarte aproape de Muzeul Egiptean. Camera a costat in jur de 20 dolari de persoana pe noapte, iar pretul include si un mic dejun "semi-delicios".

Deoarece nu aveam la dispozitie decat doua zile, am ales sa inchiriem de la hotel o masina cu sofer care, pentru un pret modic, avea sa ne plimbe prin oras, dar si prin Giza, Saqqara si Memphis.

Prima zi prin Cairo avea sa fie dedicata Citadelei, cartierului copt si Muzeului Egiptean. Pentru asta, am platit soferului de la hotel, vorbitor de limba engleza, cca. 15 dolari de persoana. Nu este greu de imaginat cum poate fi traficul in Cairo, avand in vedere ca orasul are in jur de 20 milioane de locuitori, adica aproape cat toata Romania. Daca ar fi sa il descriu intr-un cuvant, as spune: haotic. Pietonii traverseaza pe unde vor, regulile de circulatie sunt inexistente si nu putine au fost situatiile in care am trecut la milimetru de un alt vehicul. Si totusi, desi majoritatea masinilor din trafic sunt lovite sau cel putin zgariate, soferul nostru nu facuse nici un accident in 30 de ani de condus.



Citadela sau fortareata orasului a fost resedinta conducatorilor musulmani ai Egiptului timp de aproximativ 700 de ani si se afla in cartierul islamic al orasului. Impresionante sunt cele doua moschei, Mohammed Ali (Moscheea de Alabastru) si An-Nasir Mohammed, dar si terasa unde ajungi trecand prin moscheea An-Nasir Mohammed. Panorama asupra orasului este incredibila, cu atat mai mult cu cat am reusit sa vedem chiar piramidele. Am zarit si "Orasul Mortilor", cimitirul in criptele caruia isi duc viata peste 50.000 de oameni saraci.
Urmatoarea oprire a fost in cartierul copt, la "portile" caruia se afla prima moschee construita in Egipt, Amr Ibn al-As. In spatele unor ziduri solide, se afla manastiri si biserici crestine (copte). Celebra este biserica cu hramul Sf. Fecioara Maria, Al Mu'allaqa, cunoscuta ca "Biserica Suspendata", deoarece este construita deasupra vechii porti de sud a fortaretei Babylonului.



O jumatate de zi am rezervat-o Muzeului Egiptean, unul dintre cel mai importante muzee de istorie antica. Desi nu sunt pasionat de istorie si in mod normal ocolesc muzeele, pentru masca lui Tutankhamon si toate celelalte vestigii de aici mi-am rezervat cateva ore. Intrarea costa in jur de 10 dolari, insa daca esti student si ai card ISIC e la jumatate. Camera Mumiilor te mai costa inca pe atat, dar merita din plin. Fiecare spatiu al muzeului este folosit pentru a gazdui statui si alte vestigii. Colectia de sfincsi, dar si altarul lui Hathor si statuile lui Ramses al II-lea de la parterul muzeul sunt cele mai semnificative. La etaj nu trebuie sa ratezi comorile gasite in mormantul lui Tutankhamon, inclusiv masca sa mortuara si sarcofagul. Desi intrarea se plateste separat, la fel de mult merita sa vizitezi si Galeria Mumiilor Regale unde, in sarcofage de sticla, se odihnesc o parte dintre conducatorii Egiptului si sotiile lor.

A doua parte a serii am dedicat-o bazarului din Cairo, Khan-al Khalili. Dupa o experienta marcanta cu un taximetrist care nu stia drumul catre bazar si care, in timp ce conducea, isi facea rugaciunile si saruta carticica de rugaciuni, am ajuns in bazar. Mi-am incarcat bateriile cu un kebap si m-am aventurat pe stradutele pline ochi cu marfuri. Oameni de treaba, zambitori; mirodenii si haine la un loc; turisti curiosi si localnici care te studiaza din cap si pana in picioare, cam cu asta am ramas din bazarul din Cairo.