GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Turcia

Capital.ro continuă seria de sfaturi de călătorie cu Turcia, o ţară preferată de mulţi români pentru concediul de vară, mai ales că are ieşire la patru mări: Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Egee şi Marea Marmara. Adorată pentru peisaje, criticată de multe ori pentru practicile şi insistenţa negustorilor ei, Turcia este o ţară unde se îmbină mai multe lumi. Turiştii, cei care aduc aerul modern, vin aici pentru a se desfăta cu aromele Orientului.

Pentru a intra în Turcia, românii au nevoie de viză. În mod excepţional, aceasta este acordată la frontieră pentru călătoriile în scop turistic, cu drept de şedere de 30 zile şi cu o singură intrare.

Fiind un stat axat foarte mult pe turism, pe lângă moneda naţională, lira turcească nouă, comercianţii turci primesc şi euro, dar mai ales dolari americani. Deşi limba turcă este una destul de grea, românii vor da peste foarte multe expresii cunoscute, împrumutate de-a lungul istoriei comune a celor două popoare.

Şoferi periculoşi

Pe site-ul MAE la capitolul trafic auto, lista atenţionărilor este destul de lungă. Sunt interzise aparatele detectoare sau anti-radar, iar dacă veniţi cu o maşină închiriată trebuie să aveţi actele doveditoare traduse şi în limba turcă. Turcii nu acordă prea multă atenţie stării tehnice a vehiculelor, motiv pentru care traficul este periculos. Atât pietonii, cât şi şoferii trebuie să fie atenţi la trecerile de pietoni şi la intersecţii, unde regulile de circulaţie nu sunt respectate cu prea multă stricteţe.

Autorităţile române le mai atrag atenţia turiştilor asupra riscului seismic, Turcia fiind o zonă foarte activă în acest sens, dar şi a ameninţărilor teroriste, în ultima vreme acest femonen făcându-şi mai des simţită prezenţa.

Regulile moscheei

Aproape 99% dintre locuitori sunt musulmani, însă Turcia este un stat laic, ceea ce înseamnă că nicio religie nu primeşte tratament special. O veste bună pentru vizitatori, fiindcă deşi populaţia majoritară este musulmană, în Turcia nu se aplică cu mare stricteţe rigorile acestei credinţe.

Atunci când alegeţi locul de cazare ar trebui să aveţi în vedere că, dacă veţi fi în preajma unei moschee, dimineaţa devreme credincioşii sunt chemaţi la rugăciune, într-un mod nu foarte subtil. Iar dacă sunteţi mai „petrecăreţi”, aflaţi că pe o stradă pe care se află o moschee nu se bea sau vinde alcool.

Cei care nu sunt musulmani pot intra într-o moschee dacă respectă câteva reguli de bază. Întotdeaua trebuie să te descalţi înainte să intri într-o moschee. Poţi lăsa încălţările într-un loc special amenajat la intrare, ori le poţi lua cu tine. Ca în mai toate lăcaşurile sfinte, este de preferat să eviţi conversaţiile sau măcar să şopteşti. Nu fă poze fără să ceri permisiunea înainte.

Ținută adecvată în lăcaşul sfânt

Cât despre vestimentaţie, femeile trebuie întotdeauna să intre în moschee cu părul, mâinile şi picioarele acoperite. Şi bărbaţii au obligaţia să poarte pantaloni şi mâneci lungi. 

Vizitatorii Turciei vor auzi de cinci ori pe zi, la difuzoare, chemarea la rugăciune, moment în care credincioşii se opresc din treabă şi încep să se roage. Dacă întâlnieşti o persoană care se roagă, respectuos ar fi să nu treci prin faţa sa. În multe părţi există locuri de rugăciune îngrădite tocmai din acest motiv.

În afara zonelor turistice, oamenii sunt mai tradiţionalişti. De îndată ce te depărtezi de zonele populare începi să conştientizezi faptul că te afli într-o ţară musulmană. Majoritatea localnicelor îşi acoperă părul şi poartă rochii lungi. Îmbrăcă-te adecvat, pentru a le respecta cultura şi credinţa atât cât se poate. Un astfel de comportament din partea srăinilor este foarte apreciat de turci.

Respect pentru Atatürk

Ca turist, este bine să ştii de admiraţia şi veneraţia pe care o au turcii faţă de fostul lor lider Mustafa Kemal Atatürk, pentru că orice ofensă adusă la adresa lui este pedepsită de legea penală. Lui Atatürk îi este atribuită modernizarea Turciei. A fost un lider militar care a luptat în Primul Război Mondial, dar a condus şi mişcarea naţională de independenţă, a cărei urmare a fost, în 1923, proclamarea Republicii Turce. Portretele sale împânzesc întreaga ţară, fiind imposibil să nu dai peste o fotografie sau o statuie de-a lui pe durata şederii.

Târguiala şi insistenţa, sufletul negoţului

De departe aspectul cel mai dezbătut despre Turcia este modul în care aproape peste tot trebuie să te tocmeşti, de la nota de plată din restaurant până la covoare de mii de dolari. Asta se întâmplă îndeosebi în zonele turistice, de aceea, mulţi dintre stăinii veniţi aici în vacanţă ajung agasaţi de această practică. Târguiala turcilor şi insistenţa lor ajung la paroxism în celebrele bazaruri, unde negustorii sunt „câtă frunză, câtă iarbă”, la fel ca şi oferta. Negocierea este pentru turci un mod de socializare, o tradiţie care face parte din mecanismul comercial.

Ca peste tot, există preţurile pentru localnici şi preţuri pentru turişti. Primul preţ pe care un străin îl va auzi va fi unul exorbitant. De multe ori trebuie să aduci suma cel puţin la jumătate. Nu trebuie să arăţi prea mult interes, iar dacă negocierea nu merge bine, poţi întotdeaua să ieşi din magazin. Acest gest va reduce considerabil preţul; funcţionează de fiecare dată.

Preţuri speciale pentru „friends”

Negustorii turci încearcă să le vândă turiştilor orice şi va fi foarte greu să scapi de ei. O expresie pe care o veţi auzi mai mereu prin bazar este „Special price for you, my friend!”.

Zonele turistice sunt împânzite de tarabe de unde poţi cumpăra excursii, iar modul de abordare al celor care le vând este acelaşi ca în bazar. Şi aici preţurile diferă şi sunt negociabile, e bine să compari ofertele şi să te interesezi ce includ excursiile şi ce nu.

Este bine să aveţi mărunt la îndemână, pentru că la multe toalete, chiar şi la cele din interiorul restaurantelor, se plăteşte. Nu uita că, fiind în Turcia, toaletele sunt… turceşti. Totuşi, în zonele populate de turişti, vei găsi şi varianta modernă sau ambele.

Cumpărături otomane

Bazarurile din Turcia au o ofertă foarte bogată. Covoarele persane, care i-au adus notorietate acestei ţări şi pe care comercianţii aproape că ţi le bagă pe gât, cât sunt ele de mari, au preţuri diferite în funcţie de material, calitate ori vechime. În cazul în care vrei să achiziţionaţi unul, compară preţurile din mai multe locuri.
Este aproape de prisos atenţionarea în cazul hainelor „de firmă” din bazar, dat fiind faptul că românii au în vocabular cuvântul „turcisme” pentru făcături. Nici cei mai naivi turişti nu pot crede că un tricou Calvin Klein original ar putea să coste 3-4 dolari.

Şi articolele de piele sunt foarte căutate în Turcia, pentru că poţi găsi produse de calitate şi ieftine. Însă, ai grijă de unde le iei, pentru că nu toate sunt de calitate, mai ales în bazar. Există magazine oficiale, unde primeşti şi garanţie pentru articolele cumpărate.

Pentru a putea simţi gustul Orientului şi la întoarcere, poţi alege din oferta extrem de variată de condimente a turcilor. În plus, nu rataţi delicatesele dulci din Turcia, precum rahatul ori halvaua.

Foarte des vei găsi la comercianţii din bazar simbolul turcesc Nazar Boncuk, în traducere „Ochiul Răului”, sub formă de medalion. Se spune despre acest simbol că te fereşte de energiile negative, transmise de oamenii care îl invidiază sau îi vor răul posesorului.

Bacşişul s-a născut în Turcia

Bacşişul, cuvânt de origine turcă, poate deschide multe uşi şi atrage numeroase zâmbete. În unele baruri şi restaurante, servirea este inclusă în preţ, dar este foarte apreciat şi un mic bacşiş.

Unde nu este trecut pe notă, în general se lasă în jur de 10%. La personalul de la hotel, şpaga rămâne la latitudinea clientului, în timp ce la băile turceşti (hamam), se practică cele mai mari bacşişuri, în jur de 30%.

La capitolul mâncare , bucătăria turcă este foarte impresionantă, oferta nu lipseşte, mai greu e să te fereşti de ea. Turcii încep masa cu meze, care sunt aperitive şi care pot cuprinde o listă întreagă de preparate. Mâncarea gătită turcească e destul de gustoasă şi pe placul românilor, dar poate fi cam uleioasă, aşa că dacă vrei să eviţi grăsimile, treci pe grătar, este sfatul lui Emanuel Ciocu, editor la cevabun.ro.

Locul unde kebabul e la el acasă

Turcia este ţara kebabului şi vei găsi aici cele mai originale combinaţii şi metode de preparare. Adana kebab e unul dintre kebaburile clasice turceşti. Se serveşte cu legume la grătar (ardei, ardei iuţi, ceapă, roşii) şi un pilaf din grâu bulgur (un grâu spart), vă mai recomandă Emanuel Ciocu.

Aici se mănâncă foarte multă pâine, Turcia fiind supranumită „coşul cu pâine al lumii”. Carnea preferată a turcilor este cea de miel, aşa că pregăteşte-te să guşti numeroase specialităţi de miel. Tradiţional, masa se încheie cu cantităţi mari de delicatese dulci.

Spre deosebire de majoritatea ţărilor musulmane, în Turcia alcoolul nu este interzis. De băut, turci vă vor oferi raki, un rachiu aromat cu anason (similar cu pastis-ul francez, sambuca italiană, arak-ul libanez sau ouzo-ul grecesc). Se bea diluat cu apă sau cu multe cuburi de gheaţă (proporţie 50-50%). În contact cu apă sau gheaţă se transformă într-un lichid lăptos, ne-a mai explicat reprezentantul site-ului cevabun.ro. Dacă refuzaţi o tărie, puteţi încerca berea locală - Efes, care se găseşte în toate localurile. În Turcia apa nu este potabilă, aşa că cel mai bine ar fi să consumi apă îmbuteliată de la magazine.

Baie, narghilea şi ceai

Pentru a intra mai uşor în pielea unui sultan, trebuie să încerci renumitele lor metode de relaxare. Una dintre ele este vizita la băile turceşti (hamam), un răsfăţ în genul spa. Indicat ar fi să rogi localnicii să te ghideze spre un hamam la care merg ei, pentru că cei de la recepţie vă vor direcţiona spre băile „turistice” (care pot fi chiar în hotel), unde preţurile sunt la fel de „turistice”.

Un alt mod de destindere folosit de turci şi oferit cu insistenţă turiştilor este narghileaua. Fumatul narghilelei este un obicei împământenit în Turcia, un mod de a socializa, care merge mână în mână cu jocul de table, al doilea „sport” naţional, după fotbal.

Turcii sunt mari consumatori de ceai, băutul lui fiind un alt obicei de socializare al lor. Ceaiul turcesc este un pic mai amar decât cel care se bea în restul Europei. La fel de notorie ca ceaiul turcesc este cafeaua, turcii având şi o modalitate aparte de a o prepara, cu multă spumă.

Hoţii şi vardiştii

În bazarurile aglomerate din oraşele sau staţiunile din Turcia fii foarte atent la buzunare. Unde este aglomeraţie sunt şi mulţi hoţi, regulă care se aplică în fiecare colţ al lumii. În schimb, în această ţară nu veţi vedea prea mulţi cerşetori, pentru că aici poliţia îşi face foarte bine treaba. Nu încerca să le oferi autorităţilor din Turcia „mici atenţii”. Deşi e ţara unde bacşişul este un stil de viaţă, cu poliţiştii nu ar fi indicat să încerci asta.

Când vine vorba de taxiuri, povestea e cam aceeaşi ca peste tot. Aceleaşi şiretlicuri folosite de taximetrişti în lumea întreagă se aplică şi aici. Aveţi în vedere că sunt trei tarife de taxare: de zi (gündüz), de noapte (gece) sau din afara localităţii (sehir disi). De multe ori, taximetriştii turci pun tariful de ieşire din oraş pentru cursele interne.