Insula Thassos, cea mai nordică insulă a Mării Egee, combină excelent munţii cu marea, poveştile mitologice cu staţiunile turistice moderne şi albul marmurii cu negrul măslinelor stafidite. Este cunoscută drept "insula de smarald" a Greciei, deşi renumele şi l-a dobândit pentru aurul şi marmura produse aici. În lumea modernă, Thassos îşi primeşte vizitatorii cu plaje curate, cu ospitalitate, cu un vin gustos şi cu o miere de albine aşa cum nu aţi mai mâncat nicăieri.
Poziţionare mitologică şi geografică
Se spune că insula şi-a primit numele de la poeţii Aethra şi Chrysi, însă în realitate, susţin grecii, insula şi-a luat numele de la un erou al antichităţii, pe nume Thasos. Acesta era, după unele scrieri nepotul, după altele fiul regelui Feniciei, Agenor. Potrivit mitologiei Greciei Antice, insula a fost descoperită în urma uneia dintre aventurile lui Zeus, care s-a transformat în taur şi a răpit-o pe Europa, fata regelui Agenor. Acesta şi-a trimis fiii să o găsească şi să o aducă acasă: Phoenix s-a îndreptat spre sud, Cilix spre nord, Cadmus a mers în zona continentală a Greciei, în timp ce Thasos a ajuns pe o insulă care l-a impresionat foarte mult. Şi cum nu se putea întoarce acasă fără Europa, s-a hotărât să rămână aici, iar de atunci această insulă îi poartă numele, el fiind de altfel primul locuitor al ei.
Thassos nu măsoară mai mult de patru sute de kilometri pătraţi şi este considerată una dintre cele mai verzi zone ale Greciei, fiind în mare parte acoperită de păduri de pin. Este o insulă muntoasă, unde cel mai înalt punct este vârful Ipsarion, care se ridică până la 1127 de metri. Insula este situată în golful Kavala, face parte din regiunea Macedonia, fostul regat al lui Alexandru cel Mare, şi este cea mai apropiată insulă de Grecia continentală, la doar 7 kilometri de Keramoti.
Cum ajungeţi în Thassos?
Şi pentru că am menţionat de Keramoti, trebuie spus că acesta este unul dintre cele două porturi de unde se poate lua feribotul pentru a ajunge în Limenas (Thassos), capitala insulei. De aici călătoria durează 30 de minute, pe când din Kavala, celălalt port, călătoria până în Skala Prinos sau Limenas durează circa o oră şi jumătate, cu tot cu debarcare (Vezi programul feriboturilor). Lipsa unui aeroport pe o rază de peste 100 de kilometri poate fi considerată un dezavantaj, drumul de la aeroportul din Salonic spre Thassos trebuind să fie realizat tot cu o maşină, fie ea taxi sau închiriată.
Până la cele două porturi, calea cea mai facilă, ieftină şi comodă este totuşi cea cu maşinile personale, pe ruta Giurgiu/Ruse - Plevna - Sofia - Kulata - Seres - Dhrama - Kavala (- Keramoti). Amintim că la bulgari restricţiile de viteză trebuie respectate cu stricteţe, pentru a evita micile atenţii pentru poliţiştii ieşiţi cu radarul la vânătoare pe marginea drumului. O atenţie în plus trebuie acordată şi pe centura Sofiei, însă nu fetelor de tipul celor din Bucureşti, ci ieşirii pe drumul E79, care duce la Kulata, şi care se modifică periodic din cauza lucrărilor. Altfel, cei obişnuiţi cu drumurile din România vor aprecia starea şoselelor din Bulgaria sau Grecia, care nu vor periclita suspensiile maşinilor.
Odată debarcaţi în Thassos, trebuie ştiut că şoseaua principală înconjoară insula de-a lungul ţărmului şi măsoară 98 de kilometri. Cu excepţia oraşului Limenas, străzile nu au nume, însă cei care nu au maşină personală nu trebuie să se panicheze, pentru că taximetriştii ştiu aproape fiecare hotel de pe insulă. Tot în sprijinul celor fără mijloc de transport propriu informăm că de trei ori pe zi autobuzele locale fac înconjurul insulei, ducându-i pe localnici şi pe turişti în diferitele sate de la ţărm sau la oricare dintre plaje. Autobuzele pleacă din Limenas şi din Skala Prinos, iar informaţii în legătură cu programul lor le puteţi găsi în staţiile din staţiuni sau pe site-ul www.thassos-island.com..
Kavala
Unde, cum şi când vă cazaţi?
Lunile iulie şi august sunt cele mai indicate pentru o vacanţă în Thassos, însă vremea este călduroasă şi în iunie sau septembrie, când temperatura minimă se situează în jurul a 15 grade Celsius. La începutul verii însă vremea este mai ploioasă decât spre sfârşitul sezonului, iar dacă nu intenţionaţi să petreceţi prea mult timp pe insulă precipitaţiile chiar şi de 1-2 zile vă pot strica vacanţa.
Cele mai puţine precipitaţii sunt în lunile august şi septembrie. Luând în calcul şi temperatura, este uşor de intuit faptul că tarifele cele mai mari la cazare sunt practicate începând cu sfârşitul lunii iulie, până la sfârşitul lunii august. Preţurile scad apoi treptat şi unele hoteluri de două sau trei stele ajung ca la începutul lunii octombrie să aibă un tarif de doar 20 de euro pe cameră / pe noapte. Altfel, în plin sezon, preţurile variază de la 40-50 de euro pe noapte, până la 120-150 la hotelurile de lux, e drept, puţine la număr.
Agenţiile de turism abundă cu oferte pentru insula Thassos, fie ele cu transport individual sau cu autocarul. Totuşi, rezervarea pe cont propriu nu este atât de dificilă pe cât pare şi poate fi o soluţie inspirată. Insula Thassos are multe site-uri dedicate, inclusiv unul în limba română (www.thassos.ro), unde cei interesaţi pot consulta şi opţiunile de cazare. Ofertele sunt la fel de avantajoase precum cele ale agenţiilor, un plus constituindu-l faptul că gama de hoteluri este largă şi puteţi negocia singuri anumite aspecte, precum mesele incluse, discounturi de grup, paturi suplimentare chiar şi în locaţii unde nu sunt prevăzute etc.
Singurul dezavantaj în cazul unei cazări pe cont propriu este sistemul de rezervare. Lipsa unei afilieri la portalurile de rezervări online a hotelierilor din Thassos înseamnă că aceştia au nevoie de o garanţie din partea turiştilor, care se constituie în plata unui avans. Pentru români, acest lucru se traduce în plata unui comision pentru transferul de bani România - Grecia.
All-(ne)inclusive. Restaurante fără număr, preparate delicioase
Spre deosebire de Turcia, Grecia nu este foarte familiarizată cu conceptul all-inclusive, cel puţin nu pe insula Thassos. Este mai bine ca singura masă inclusă să fie micul dejun, care în locaţiile de două sau trei stele veţi observa că nu este foarte variat. Se mai practică şi sistemul demipensiune, însă în cazul în care plănuiţi să vizitaţi şi alte staţiuni de pe insulă acesta este şi mai dezavantajos. Mai ales că pe insulă se găsesc nenumărate taverne şi restaurante unde se mănâncă foarte bine. Cu o singură condiţie, să nu fie masă inclusă în preţul cazării.
Meniurile sunt specifice şi nu lipsesc de pe ele preparatele din peşte şi fructe de mare. Caracatiţele le puteţi vedea atârnate la uscat la intrarea în tavernă, iar "ingredientele" marine sunt de fiecare dată proaspete, pescuitul fiind o îndeletnicire de bază a localnicilor. O masă perfectă începe deobicei cu un păhărel de Ouzo. Nu trebuie să rataţi mousaka, ardeii copţi umpluţi cu brânză feta şi preparatele din carne de oaie. Atenţie, însă, coastele de berbecuţ la grătar atrag, în aer liber, ca un magnet, viespile. Acestea sunt numeroase pe insulă, în zonele cu mâncare, însă de cele mai multe ori sunt prietenoase.
Pentru cei grăbiţi, grecii au şi fast-food-uri locale, de unde puteţi cumpăra în principal Gyros (şaorma tradiţională grecească), dar şi clătite. Cele mai bune le găsiţi în Limenaria, în sudul insulei. Bonus: majoritatea hotelurilor au camere cu chicinete, la un preţ cu puţin mai ridicat, unde turiştii îşi pot prepara ceea ce doresc sau ce nu găsesc pe meniurile restaurantelor şi duc dorul. În special supe şi ciorbe.
Muzică şi sport, din Limenaria până în Potos, via Pefkari
Posibilităţile de divertisment continuă cu cluburile de noapte (din afara staţiunilor) şi barurile de pe faleză, cu muzică şi dansuri tradiţionale. Străzi aglomerate închise circulaţiei maşinilor şi deschise cumpărăturilor, concerte în aer liber şi meciuri de fotbal chiar şi din Liga I prezentate în câteva locaţii preferate de români.
Viaţa de noapte se spune că e mai atractivă în partea de sud a insulei, unde se află şi cele mai aglomerate staţiuni Limenaria şi Potos. Între cele două se află însă un alt loc care nu trebuie ratat: Pefkari, o mică staţiune unde turiştii sunt invitaţi să se distreze în apă. Pe vremuri Pefkari, care şi-a luat numele de la pădurea de pini care înconjoară plaja cu nisip alb, era locul de întâlnire al pescarilor. Astăzi este destinat doar turiştilor.
Pefkari este cel mai mic sat al insulei, iar toate afacerile din zonă, precum şi în multe alte locuri ale insulei, sunt afaceri de familie, unde de la nepoţi la bunici fiecare are o îndeletnicire. Plaja din Pefkari a primit "steagul albastru", un premiu semnificativ pentru curăţenia, organizarea şi succesul cu care cei implicaţi au îndeplinit anumite criterii.
Staţiunea este una foarte liniştită, iar principala atracţie o constituie firma de închirieri "Albatros". Aici găsiţi orice echipament doriţi pentru activităţile nautice, de la jetski la bărci cu motor, parasailing sau "banană".
Plaja Paradise
Paradisos, Paradise Beach sau pe româneşte "plaja paradis" este una dintre puţinele plaje unde în condiţii de vânt se formează mici valuri. Nisipul este alb ca zăpada, apa este curată ca lacrima, însă nu atinge mai mult de doi metri jumătate adâncime până la geamandură. Este totuşi cea mai apreciată plajă de pe Thassos şi este situată pe latura estică a insulei. Totodată, Paradise Beach este singura plajă de pe insulă unde se practică nudismul, pentru doritori fiind amenajat un spaţiu separat în partea stângă.
Doar câteva maşini parcate pe marginea drumului şi un indicator uşor de ratat vă indică faptul că aţi ajuns în punctul unde trebuie să coborâţi de pe drumul principal spre plajă. Distanţa până la plajă este de 500 de metri, destul de incomod de parcurs cu maşina, mai ales în perioadele de vârf ale sezonului, când este foarte aglomerat. Efortul însă merită.
Ce mai vizităm?
Dacă eşti pasionat de istorie, poţi vizita capitala insulei, Limenas, unde se găseşte vechea cetate cu acelaşi nume şi o regiune plină de situri arheologice. În Alyki, în sud-estul insulei, se află ruinele unui templu, precum şi un sanctuar din secolul VII î.Hr. În momentul de faţă este un mic sătuc plin de taverne şi localuri bune de vizitat la lăsatul serii, dar şi un important producător de marmură. Marmura din Thassos este cunoscută ca fiind cea mai albă din lume. Ea a fost exportată încă din secolul al 6-lea î. Hr. şi a fost folosită pentru construirea templelor şi a altor clădiri importante.
Tot aici se află şi Mănăstirea Arhanghelului Mihail. În această mănăstire este păstrată o parte din Sfântul Cui, folosit pentru crucificarea lui Hristos. Mănăstirea este construită pe marginea stâncii, iar vederea asupra mării este una care nu trebuie ratată, dar şi care nu poate fi imortalizată, din cauza restricţiei de a face fotografii în interiorul locaţiei. Cum poate aţi întâlnit şi în multe alte locuri, accesul în pantaloni scurţi sau fuste peste genunchi nu este permis, precum nici cu umerii goi. Dacă nu sunteţi îmbrăcaţi adecvat, aveţi posibilitatea să împrumutaţi pantaloni şi eşarfe gratis de la poarta mănăstirii.
Mănăstirea Arhanghelului Mihail, văzută de pe mare
La nord de Potos se află un vechi sătuc, Theologos, cel mai important sat al insulei până nu demult. Câteva exemple arhitecturale arată cum trăiau oamenii în antichitate. Unele case au acoperişuri din piatră, iar în fiecare an locuitorii organizează o petrecere unde se dansează tradiţional. Theologos este un sat frumos, un sat care îţi dă senzaţia că asişti la vremuri de mult timp apuse.
Stradă în Theologos
Aici găsiţi şi un mic muzeu, chiar la drumul principal. Vechea casă, care a servit drept clădire rezidenţială pentru primarul Chatzigeorgiou (cel care a şi participat la revoluţia de pe insulă împotriva turcilor, în 1821), a fost restaurată de curând. Pe lângă decorurile din încăperile casei primarului, pot fi admirate poze vechi, cufere şi câteva instrumente şi materiale pe care thassienii le foloseau la muncile zilnice: copii în miniatură a preselor de măsline şi morilor de făină. Muzeul este deschis de la ora 10:00 până la ora 22:00, iar taxa de intrare este de 3 euro pe persoană, copiii sub 16 ani având acces gratuit.
Pentru aventurieri, lacul de lângă Maries este o provocare, mai ales pentru că el nu apare pe hartă. Este totodată o demonstraţie despre modul în care străinii îşi promovează atracţiile, oricât de neînsemnate ar fi ele. Lacul este unul de acumulare şi este singurul de pe insulă, dar este mai degrabă o baltă poziţionată în "sălbăticie", într-un loc foarte liniştit. Dacă vreţi să ajungeţi la lac, în Maries tineţi drumul către stânga şi după 2-3 kilometri pe un drum de pădure veţi observa lacul.
Din când în când se mai poate observa câte un indicator de marmură, făcut ad-hoc de localnici, care indică direcţia spre lac. Se poate ajunge fără probleme cu maşina, deşi poate unii preferă să facă mişcare cu bicicletele. Atenţie, campatul este strict interzis! Deşi pare un loc ideal pentru astfel de activitate, grecii sunt foarte sensibili când vine vorba despre foc în mijlocul naturii, iar amenzile sunt extrem de mari.
Alte informaţii utile:
- în toate staţiunile de pe insulă sunt porţiuni stâncoase în apă, unde îşi fac apariţia şi aricii de mare. Pentru a evita contactul cu aceştia şi o vizită costisitoare la medic în vederea înlăturării acelor, cumpăraţi şi folosiţi la intrarea în apă încălţăminte cu talpa dură. Aceasta se găseşte aproape la orice magazin de pe insulă şi nu costă foarte mult.
- nu vă speriaţi dacă la hotel sunteţi întâmpinaţi în limba română. Numărul mare de turişti români şi-a lăsat amprenta asupra localnicilor, care au învăţat să zică "Bună dimineaţa" sau "Mulţumesc". Grecii apreciază şi el cele câteva cuvinte rostite de turişti în limba lor natală. Iată-le pe cele mai folosite şi mai uşor de reţinut: Kaliméra (bună dimineaţa), Kalispéra (bună seara), Kaliníchta (noapte bună), Efcharistó (mulţumesc). Atenţie! "Nai", înseamnă "da", pe când la "nu", în greacă, se spune "ochi".
- după cum am menţionat şi mai sus, majoritatea afacerilor de pe insulă sunt de familie, unde angajaţii sunt rude. Astfel, ca să facă faţă unui program de la 7 dimineaţa până la 11-12 seara, în majoritatea locaţiilor există o pauză de prânz, în timpul căreia localnicii se odihnesc şi ar fi politicos să nu îi deranjaţi: între orele 13/14:00 şi 16/17:00.
www.antena3.ro
Poziţionare mitologică şi geografică
Se spune că insula şi-a primit numele de la poeţii Aethra şi Chrysi, însă în realitate, susţin grecii, insula şi-a luat numele de la un erou al antichităţii, pe nume Thasos. Acesta era, după unele scrieri nepotul, după altele fiul regelui Feniciei, Agenor. Potrivit mitologiei Greciei Antice, insula a fost descoperită în urma uneia dintre aventurile lui Zeus, care s-a transformat în taur şi a răpit-o pe Europa, fata regelui Agenor. Acesta şi-a trimis fiii să o găsească şi să o aducă acasă: Phoenix s-a îndreptat spre sud, Cilix spre nord, Cadmus a mers în zona continentală a Greciei, în timp ce Thasos a ajuns pe o insulă care l-a impresionat foarte mult. Şi cum nu se putea întoarce acasă fără Europa, s-a hotărât să rămână aici, iar de atunci această insulă îi poartă numele, el fiind de altfel primul locuitor al ei.
Thassos nu măsoară mai mult de patru sute de kilometri pătraţi şi este considerată una dintre cele mai verzi zone ale Greciei, fiind în mare parte acoperită de păduri de pin. Este o insulă muntoasă, unde cel mai înalt punct este vârful Ipsarion, care se ridică până la 1127 de metri. Insula este situată în golful Kavala, face parte din regiunea Macedonia, fostul regat al lui Alexandru cel Mare, şi este cea mai apropiată insulă de Grecia continentală, la doar 7 kilometri de Keramoti.
Cum ajungeţi în Thassos?
Şi pentru că am menţionat de Keramoti, trebuie spus că acesta este unul dintre cele două porturi de unde se poate lua feribotul pentru a ajunge în Limenas (Thassos), capitala insulei. De aici călătoria durează 30 de minute, pe când din Kavala, celălalt port, călătoria până în Skala Prinos sau Limenas durează circa o oră şi jumătate, cu tot cu debarcare (Vezi programul feriboturilor). Lipsa unui aeroport pe o rază de peste 100 de kilometri poate fi considerată un dezavantaj, drumul de la aeroportul din Salonic spre Thassos trebuind să fie realizat tot cu o maşină, fie ea taxi sau închiriată.
Până la cele două porturi, calea cea mai facilă, ieftină şi comodă este totuşi cea cu maşinile personale, pe ruta Giurgiu/Ruse - Plevna - Sofia - Kulata - Seres - Dhrama - Kavala (- Keramoti). Amintim că la bulgari restricţiile de viteză trebuie respectate cu stricteţe, pentru a evita micile atenţii pentru poliţiştii ieşiţi cu radarul la vânătoare pe marginea drumului. O atenţie în plus trebuie acordată şi pe centura Sofiei, însă nu fetelor de tipul celor din Bucureşti, ci ieşirii pe drumul E79, care duce la Kulata, şi care se modifică periodic din cauza lucrărilor. Altfel, cei obişnuiţi cu drumurile din România vor aprecia starea şoselelor din Bulgaria sau Grecia, care nu vor periclita suspensiile maşinilor.
Odată debarcaţi în Thassos, trebuie ştiut că şoseaua principală înconjoară insula de-a lungul ţărmului şi măsoară 98 de kilometri. Cu excepţia oraşului Limenas, străzile nu au nume, însă cei care nu au maşină personală nu trebuie să se panicheze, pentru că taximetriştii ştiu aproape fiecare hotel de pe insulă. Tot în sprijinul celor fără mijloc de transport propriu informăm că de trei ori pe zi autobuzele locale fac înconjurul insulei, ducându-i pe localnici şi pe turişti în diferitele sate de la ţărm sau la oricare dintre plaje. Autobuzele pleacă din Limenas şi din Skala Prinos, iar informaţii în legătură cu programul lor le puteţi găsi în staţiile din staţiuni sau pe site-ul www.thassos-island.com..
Kavala
Unde, cum şi când vă cazaţi?
Lunile iulie şi august sunt cele mai indicate pentru o vacanţă în Thassos, însă vremea este călduroasă şi în iunie sau septembrie, când temperatura minimă se situează în jurul a 15 grade Celsius. La începutul verii însă vremea este mai ploioasă decât spre sfârşitul sezonului, iar dacă nu intenţionaţi să petreceţi prea mult timp pe insulă precipitaţiile chiar şi de 1-2 zile vă pot strica vacanţa.
Cele mai puţine precipitaţii sunt în lunile august şi septembrie. Luând în calcul şi temperatura, este uşor de intuit faptul că tarifele cele mai mari la cazare sunt practicate începând cu sfârşitul lunii iulie, până la sfârşitul lunii august. Preţurile scad apoi treptat şi unele hoteluri de două sau trei stele ajung ca la începutul lunii octombrie să aibă un tarif de doar 20 de euro pe cameră / pe noapte. Altfel, în plin sezon, preţurile variază de la 40-50 de euro pe noapte, până la 120-150 la hotelurile de lux, e drept, puţine la număr.
Agenţiile de turism abundă cu oferte pentru insula Thassos, fie ele cu transport individual sau cu autocarul. Totuşi, rezervarea pe cont propriu nu este atât de dificilă pe cât pare şi poate fi o soluţie inspirată. Insula Thassos are multe site-uri dedicate, inclusiv unul în limba română (www.thassos.ro), unde cei interesaţi pot consulta şi opţiunile de cazare. Ofertele sunt la fel de avantajoase precum cele ale agenţiilor, un plus constituindu-l faptul că gama de hoteluri este largă şi puteţi negocia singuri anumite aspecte, precum mesele incluse, discounturi de grup, paturi suplimentare chiar şi în locaţii unde nu sunt prevăzute etc.
Singurul dezavantaj în cazul unei cazări pe cont propriu este sistemul de rezervare. Lipsa unei afilieri la portalurile de rezervări online a hotelierilor din Thassos înseamnă că aceştia au nevoie de o garanţie din partea turiştilor, care se constituie în plata unui avans. Pentru români, acest lucru se traduce în plata unui comision pentru transferul de bani România - Grecia.
All-(ne)inclusive. Restaurante fără număr, preparate delicioase
Spre deosebire de Turcia, Grecia nu este foarte familiarizată cu conceptul all-inclusive, cel puţin nu pe insula Thassos. Este mai bine ca singura masă inclusă să fie micul dejun, care în locaţiile de două sau trei stele veţi observa că nu este foarte variat. Se mai practică şi sistemul demipensiune, însă în cazul în care plănuiţi să vizitaţi şi alte staţiuni de pe insulă acesta este şi mai dezavantajos. Mai ales că pe insulă se găsesc nenumărate taverne şi restaurante unde se mănâncă foarte bine. Cu o singură condiţie, să nu fie masă inclusă în preţul cazării.
Meniurile sunt specifice şi nu lipsesc de pe ele preparatele din peşte şi fructe de mare. Caracatiţele le puteţi vedea atârnate la uscat la intrarea în tavernă, iar "ingredientele" marine sunt de fiecare dată proaspete, pescuitul fiind o îndeletnicire de bază a localnicilor. O masă perfectă începe deobicei cu un păhărel de Ouzo. Nu trebuie să rataţi mousaka, ardeii copţi umpluţi cu brânză feta şi preparatele din carne de oaie. Atenţie, însă, coastele de berbecuţ la grătar atrag, în aer liber, ca un magnet, viespile. Acestea sunt numeroase pe insulă, în zonele cu mâncare, însă de cele mai multe ori sunt prietenoase.
Pentru cei grăbiţi, grecii au şi fast-food-uri locale, de unde puteţi cumpăra în principal Gyros (şaorma tradiţională grecească), dar şi clătite. Cele mai bune le găsiţi în Limenaria, în sudul insulei. Bonus: majoritatea hotelurilor au camere cu chicinete, la un preţ cu puţin mai ridicat, unde turiştii îşi pot prepara ceea ce doresc sau ce nu găsesc pe meniurile restaurantelor şi duc dorul. În special supe şi ciorbe.
Muzică şi sport, din Limenaria până în Potos, via Pefkari
Posibilităţile de divertisment continuă cu cluburile de noapte (din afara staţiunilor) şi barurile de pe faleză, cu muzică şi dansuri tradiţionale. Străzi aglomerate închise circulaţiei maşinilor şi deschise cumpărăturilor, concerte în aer liber şi meciuri de fotbal chiar şi din Liga I prezentate în câteva locaţii preferate de români.
Viaţa de noapte se spune că e mai atractivă în partea de sud a insulei, unde se află şi cele mai aglomerate staţiuni Limenaria şi Potos. Între cele două se află însă un alt loc care nu trebuie ratat: Pefkari, o mică staţiune unde turiştii sunt invitaţi să se distreze în apă. Pe vremuri Pefkari, care şi-a luat numele de la pădurea de pini care înconjoară plaja cu nisip alb, era locul de întâlnire al pescarilor. Astăzi este destinat doar turiştilor.
Pefkari este cel mai mic sat al insulei, iar toate afacerile din zonă, precum şi în multe alte locuri ale insulei, sunt afaceri de familie, unde de la nepoţi la bunici fiecare are o îndeletnicire. Plaja din Pefkari a primit "steagul albastru", un premiu semnificativ pentru curăţenia, organizarea şi succesul cu care cei implicaţi au îndeplinit anumite criterii.
Staţiunea este una foarte liniştită, iar principala atracţie o constituie firma de închirieri "Albatros". Aici găsiţi orice echipament doriţi pentru activităţile nautice, de la jetski la bărci cu motor, parasailing sau "banană".
Plaja Paradise
Paradisos, Paradise Beach sau pe româneşte "plaja paradis" este una dintre puţinele plaje unde în condiţii de vânt se formează mici valuri. Nisipul este alb ca zăpada, apa este curată ca lacrima, însă nu atinge mai mult de doi metri jumătate adâncime până la geamandură. Este totuşi cea mai apreciată plajă de pe Thassos şi este situată pe latura estică a insulei. Totodată, Paradise Beach este singura plajă de pe insulă unde se practică nudismul, pentru doritori fiind amenajat un spaţiu separat în partea stângă.
Doar câteva maşini parcate pe marginea drumului şi un indicator uşor de ratat vă indică faptul că aţi ajuns în punctul unde trebuie să coborâţi de pe drumul principal spre plajă. Distanţa până la plajă este de 500 de metri, destul de incomod de parcurs cu maşina, mai ales în perioadele de vârf ale sezonului, când este foarte aglomerat. Efortul însă merită.
Ce mai vizităm?
Dacă eşti pasionat de istorie, poţi vizita capitala insulei, Limenas, unde se găseşte vechea cetate cu acelaşi nume şi o regiune plină de situri arheologice. În Alyki, în sud-estul insulei, se află ruinele unui templu, precum şi un sanctuar din secolul VII î.Hr. În momentul de faţă este un mic sătuc plin de taverne şi localuri bune de vizitat la lăsatul serii, dar şi un important producător de marmură. Marmura din Thassos este cunoscută ca fiind cea mai albă din lume. Ea a fost exportată încă din secolul al 6-lea î. Hr. şi a fost folosită pentru construirea templelor şi a altor clădiri importante.
Tot aici se află şi Mănăstirea Arhanghelului Mihail. În această mănăstire este păstrată o parte din Sfântul Cui, folosit pentru crucificarea lui Hristos. Mănăstirea este construită pe marginea stâncii, iar vederea asupra mării este una care nu trebuie ratată, dar şi care nu poate fi imortalizată, din cauza restricţiei de a face fotografii în interiorul locaţiei. Cum poate aţi întâlnit şi în multe alte locuri, accesul în pantaloni scurţi sau fuste peste genunchi nu este permis, precum nici cu umerii goi. Dacă nu sunteţi îmbrăcaţi adecvat, aveţi posibilitatea să împrumutaţi pantaloni şi eşarfe gratis de la poarta mănăstirii.
Mănăstirea Arhanghelului Mihail, văzută de pe mare
La nord de Potos se află un vechi sătuc, Theologos, cel mai important sat al insulei până nu demult. Câteva exemple arhitecturale arată cum trăiau oamenii în antichitate. Unele case au acoperişuri din piatră, iar în fiecare an locuitorii organizează o petrecere unde se dansează tradiţional. Theologos este un sat frumos, un sat care îţi dă senzaţia că asişti la vremuri de mult timp apuse.
Stradă în Theologos
Aici găsiţi şi un mic muzeu, chiar la drumul principal. Vechea casă, care a servit drept clădire rezidenţială pentru primarul Chatzigeorgiou (cel care a şi participat la revoluţia de pe insulă împotriva turcilor, în 1821), a fost restaurată de curând. Pe lângă decorurile din încăperile casei primarului, pot fi admirate poze vechi, cufere şi câteva instrumente şi materiale pe care thassienii le foloseau la muncile zilnice: copii în miniatură a preselor de măsline şi morilor de făină. Muzeul este deschis de la ora 10:00 până la ora 22:00, iar taxa de intrare este de 3 euro pe persoană, copiii sub 16 ani având acces gratuit.
Pentru aventurieri, lacul de lângă Maries este o provocare, mai ales pentru că el nu apare pe hartă. Este totodată o demonstraţie despre modul în care străinii îşi promovează atracţiile, oricât de neînsemnate ar fi ele. Lacul este unul de acumulare şi este singurul de pe insulă, dar este mai degrabă o baltă poziţionată în "sălbăticie", într-un loc foarte liniştit. Dacă vreţi să ajungeţi la lac, în Maries tineţi drumul către stânga şi după 2-3 kilometri pe un drum de pădure veţi observa lacul.
Din când în când se mai poate observa câte un indicator de marmură, făcut ad-hoc de localnici, care indică direcţia spre lac. Se poate ajunge fără probleme cu maşina, deşi poate unii preferă să facă mişcare cu bicicletele. Atenţie, campatul este strict interzis! Deşi pare un loc ideal pentru astfel de activitate, grecii sunt foarte sensibili când vine vorba despre foc în mijlocul naturii, iar amenzile sunt extrem de mari.
Alte informaţii utile:
- în toate staţiunile de pe insulă sunt porţiuni stâncoase în apă, unde îşi fac apariţia şi aricii de mare. Pentru a evita contactul cu aceştia şi o vizită costisitoare la medic în vederea înlăturării acelor, cumpăraţi şi folosiţi la intrarea în apă încălţăminte cu talpa dură. Aceasta se găseşte aproape la orice magazin de pe insulă şi nu costă foarte mult.
- nu vă speriaţi dacă la hotel sunteţi întâmpinaţi în limba română. Numărul mare de turişti români şi-a lăsat amprenta asupra localnicilor, care au învăţat să zică "Bună dimineaţa" sau "Mulţumesc". Grecii apreciază şi el cele câteva cuvinte rostite de turişti în limba lor natală. Iată-le pe cele mai folosite şi mai uşor de reţinut: Kaliméra (bună dimineaţa), Kalispéra (bună seara), Kaliníchta (noapte bună), Efcharistó (mulţumesc). Atenţie! "Nai", înseamnă "da", pe când la "nu", în greacă, se spune "ochi".
- după cum am menţionat şi mai sus, majoritatea afacerilor de pe insulă sunt de familie, unde angajaţii sunt rude. Astfel, ca să facă faţă unui program de la 7 dimineaţa până la 11-12 seara, în majoritatea locaţiilor există o pauză de prânz, în timpul căreia localnicii se odihnesc şi ar fi politicos să nu îi deranjaţi: între orele 13/14:00 şi 16/17:00.
www.antena3.ro
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu