Vechi legende mongole povestesc despre un taram sfant, unde desertul ia locul stepei, iar dunele de nisip canta taraganat despre faptele de vitejie ale stravechilor razboinici ai pustiei. Pana nu demult, oamenii de stiinta credeau ca totul nu este decat un mit din bogatul epos al mongolilor. Recent, lumea a aflat ca undeva in pustietatile marelui Gobi, se afla un loc unde desertul ingana tacut cantece unice, incapabile de reprodus. Minunea exista cu adevarat si poate fi admirata de oricine se incumeta sa calatoreasca pana inspre granitele de fier si foc ale neinduratorului Gobi...
Isi datoreaza numele urmasilor marilor hani care au cucerit pe vremuri lumea. In limba mongola, Khongoryn Els se traduce prin"Nisipurile Cantatoare". Numele face trimitere directa la zgomotul aparte, nemaiantalnit in niciun desert al lumii, produs de boabele de nisip atunci cand vantul nemilos le arunca unele peste celelalte de-a lungul dunelor.
Spre deosebire de boabele de nisip obisnuite, ale caror suprafete sunt aspre si neregulate, firele de nisip din Khongoryn Els sunt rotunde si netede. Datorita climei uscate si aride, particulele de nisip creaza un sunet ireal, de neuitat pentru cei care il aud pentru prima data.
Din punct de vedere stiintific, fenomenul poate fi explicat sub diferite forme. Conform celei mai autorizate teorii in domeniu, nisipurile cantatoare, fluieratoare, sau chiar latratoare (cum marturisesc mongolii ca se aude cateodata cand bate vantul din Siberia), sunt nimic altceva decat particule de nisip care produc sunete de frecvente joase sau inalte, in functie de puterea si presiunea vantului. Sonoritatea emisiilor este, de obicei, reglata de vanturile care modeleaza formele si flancurile dunelor, pe cand sunetul propriu-zis este generat de stresul teluric care inalneste forta vantului.
In urma studiilor amanuntite efectuate de cercetatorii mongoli din cadrul Universitatii din Ulan Bator, pentru ca desertul sa "cante" literalmente, trebuiesc neaparat indeplinite o serie de conditii ale texturii fizico-geologice a nisipurilor:
- Boabele de nisip trebuie sa aiba o forma rotunjita, daca nu chiar rotunda, iar diametrul sa fie cuprins, neaparat, intre 0,1-0, 5 milimetri.
- Nisipul trebuie sa contina siliciu intr-o proportie potrivita
- Nisipul trebuie sa aiba un grad idela de umiditate
In aceste conditii, cea mai obisnuita frecventa emisa de vanturi se apropie de valorea de 450 Hz. In prezent, exista inca controverse stiintifice intre cercetatorii care nu pot cadea de acord asupra detaliilor care produc mecanismul prin care desertul canta.
O parte dintre acestia sustin ca frecventa vibratiilor este controlata de catre intensitatea cu care sufla vantul. Cealalta tabara este de parere ca frecventa vibratiilor are legatura doar cu grosimea si cu uscaciunea stratelor superioare de nisip.
Oricare dintre tabere ar avea dreptate, acest lucru nu afecteaza dramatismul declansat de experienta incomparabila data de trairea pe viu a momentelor in care esti izolat in Khongoryn Els, iar desertul din jurul tau se trezeste la viata animat de forte misterioase.
Intregul cadru natural prinde proportii magice, aerul se incarca cu electricitate, mirosuri din alte lumi apar de niciunde si iti asalteaza simturile. La picioarele tale, piatra faramitata in trilioane de fapturi mici si neinsufletite, prinde viata brusc si incepe sa ingane cantece care iti tulbura fiinta pentru totdeauna...
Sunetul creste in valuri si te inconjoara cu totul. Cantecul curge monoton si uneori strident, izbindu-se necontenit de dune. Rezonanta aerului creste atat de mult incat ai impresia ca nu doar desertul, ci insasi cerul participa la simfonia ultimativa a elementelor Naturii.
Notele specifice inregistrate la baza dunelor se inscriu intre frecventele de 60-105 Hertzi, si sunt controlate de rata coliziunii siroirilor de nisip care brazdeaza versantii dunei. In schimb, in cazul avalanselor spontane provocate de vanturile extrem de puternice, frecventa este controlata strict de gravitatie, alaturi de marimea proprie a firelor de nisip.
Dunele Desertului cantator se intind pe o lungime de aproape 200 kilometri intr-o portiune sudica a Marelui Desert Gobi, fiind marginite de Muntele Sevrei si Muntele Zuulun, parte la randul lor, din lantul Muntilor Altai. Khongoryn Els este cel mai sonor, daca putem spune asa, dintre cele circa 30 de deserturi cantatoare raspandite in intreaga lume. Din nefericire, desertul minune dintre stepe si munti, este foarte sensibil la orice forma de poluare, care micro-matuieste firele de nisip ucigand astfel sunetul caracteristic al dunelor.
Climatul acestei margini inguste a Marelui Gobi este caracterizat pritr-o seceta cronicizata de-a dreptul, veri toride si ierni crancene alimentate din plin de vanturile inghetate care coboara din Siberia. Singurele asezari umane se gasesc de-a lungul campiilor inundate ale fluviului Huang He, unde cantitatile suficiente de apa permit agricultura pe baza exclusiva de irigatii.
Cel mai apropiat oras nu este unul mongol, asa cum s-ar putea crede, ci orasul chinezesc Baotu. Cele cateva ochiuri de lacuri cu apa sarata intregesc imaginea unui taram din alte lumi, brazdat doar de pastorii nomazi si turmele lor de oi si camile.
Cu toata asprimea sa caracteritica, Khongoryn Els adaposteste cateva oaze tipice pentru deserturile din Asia Centrala. In aceste adevarate insule de viata, se pot intalni numeroase specii de animale, pe care nu te-ai astepta sa le vezi aici, in pustietatea care canta despre faptele de vitejie ale unor razboinici din vremuri demult apuse.
In oaze se pot observa mufloni argali, capre ibex, leoparzi de zapada, gazele cu gusa, cainii dholi, ba chiar poti surprinde, uneori, silueta retrasa a misteriosului urs brun de Gobi, singura specie de urs adaptata sa traiasca in conditii de desert. Ochiurile de apa dulce din oaza atrag ca un magnet stoluri de gaste si rate salbatice, cocori siberieni si chiar flamingi.
In aceste conditii, poate suntem indreptatiti sa afirmam: cantecele lui Khongoryn Els sunt un imn inchinat Vietii intotdeauna triumfatoare!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu