Nu cu mult timp in urma, toamna aceasta, am avut ocazia sa ajung in celebra statiune de pe Riviera Franceza, Saint Tropez. Copil fiind, pentru mine, oraselul de la Mediterana avea doar doua semnificatii: locul unde Luis de Funes a facut un film de pomina pentru toate generatiile, alaturi de orasul de suflet al celei mai mari dive a cinema-ului francez, Brigitte Bardot. Ajuns, la maturitate, in cochetul si exclusivistul port, am vazut ca Saint Tropez inseamna si ofera mult mai mult decat atat!
Una dintre primele informatii interesante cu care ne-a "bombardat" ghida locului a fost despre denumirea oraselului (intrucat, la nici 6.000 de locuitori, nici nu poate fi numit altfel). Mandra de ascendenta ei occitana, simpatica ghida tinea cu tot dinadinsul sa pronunte Sant Torpetz, asa cum se spune in aceasta limba, inca vorbita in sudul insorit al Frantei. Oraselul de lux este situat pe celebra Riviera Franceza la fix 104 kilometri de Marsilia, in departamentul Var al regiunii Provence-Alpes-Cote d'Azur.
Astazi, Saint Tropez este faimos prin varietatea celebritatilor si bogatasilor care l-au ales drept resedinta. Inca de la sfarsitul secolului XIX, oraselul a fost destinat drept unul dintre locurile de etalare a bogatiei, clasei si fastului aristocratiei europene. Mai tarziu, inainte ca Saint Tropezul sa fie popularizat in toata lumea de Brigitte Bardot si Luis de Funes, cele doua simboluri antagoniste ale cinematografiei franceze, oraselul a jucat un rol important, dar cvasinecunoscut astazi, in eliberarea sudului Frantei de sub dominatia nazista. Gloria urma sa vina dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, cand Saint Tropez a devenit o destinatie de vara favorita a artistilor din noul val al cinematografiei franceze, precum si loc de nastere al muzicii Ye-ye.
Numele orasului deriva de la un sfant crestin, martirizat pentru credinta sa de catre imparatul roman Nero. Nascut in Pisa, Caius Silvius Torpetius a fost convertit la crestinism de insusi Sfantul Pavel, personajul biblic Saul din Tars. Fost gladiator si razboinic, Torpetius ajunge, gratiei abilitatilor sale martiale, garda personala a imparatului Nero. Cucerit de noua religie, Torpetius (sau Torpes) se declara crestin. Pentru acest eveniment, isi alege o ocazie cum nu se putea mai nepotrivita. In miezul unei ceremonii in care Nero decreteaza ca zeita Diana este creatoarea Universului, fidelul sau pretorian anunta curajos ca este crestin, iar zeii Romei nu sunt decat niste minciuni.
Nebunul Nero tinea totusi la viteazul sau gardian si nu se indura sa il ucida pe loc, dupa cum facea cu orice crestin care-i cadea in mana. Totusi, dupa mai multe incercari de a-l refideliza fata de zeii romani, imparatul ii porunceste sa renunte la Iisus, dar Torpes refuza. Nero isi pierde cumpatul si ordona decapitarea soldatului. Capul lui Torpetius este aruncat in raul Arno, dar furia lui Nero nu se domoleste, acesta dorind si sa profaneze trupul fostului sau om de incredere. Astfel, ordona ca trupul decapitat sa fie asezat intr-o barca putrezita, care este lasata sa alunece pe valurile Mediteranei. In barca sunt pusi un cocos si un caine, care ar fi trebuit sa se hraneasca din cadavrul bravului crestin.
Barca a plutit in deriva pe Marea Ligurica, pana cand a esuat pe tarmul unde astazi se afla cimitirul marinarilor din Saint Tropez (in prezent, pe plaja exista un monument care marcheaza locul). O femeie, pe numele ei Celerina, a avut un vis in care i se arata braca. Vocea din vis a decretat ca trupul apartine unui sfant martir si trebuie ingropat asa cum se cuvine. Cand Celerina a ajuns la tarm, trupul era neatins de cele doua dobitoace, cocosul si cainele preferand sa ramana flamanzi. Satucul pescaresc si-a insusit numele sfantului, iar respectarea acestuia s-a intins in intreaga lume crestina. Astazi, Torpetius este venerat ca un sfant protector al marinarilor nu doar in orasul care-i poarte numele, si si in Genova si Portugalia.
La sfarsitul dominatiei romane, pe aceste meleaguri s-au instalat sarazinii, stabiliti in Fraxinet. Istoria Saint Tropezului a fost marcata de marile epidemii de ciuma care l-au devastat in Evul Mediu, regii francezi fiind nevoiti chiar sa ceara ajutorul italienilor. Prezenta italiana se vede si astazi prin arhitectura minunata a cladirilor. Italienii au fost stimulati sa se aseze aici prin scutirea de taxe, fenomen care a creat, in timp, o prapastie intre ei si francezi. Mai tarziu, regele Ludovic al XIV-lea i-a alungat pe nobilii italieni si a restabilit controlul total al Frantei asupra orasului.
In trecut, nobilimea locala avea dreptul de a ridica si detine armata proprie, fapt care si-a dovedit eficienta in anul 1637, cand o flota de galioane spaniole a fost infranta de fortele locale. Incidentul s-a transformat in Les Bravades des Espagnols, o sarbatoare religioasa si militara care comemoreaza si astazi victoria garzilor tropeziene asupra spaniolilor.
Ca fapt inedit, Saint Tropez a fost localitatea in care francezii au vazut pentru prima data un... japonez. Era anul 1615, iar samuraiul Hasekura Tsunenaga poposea la Saint Tropez, in drumul sau spre Roma.
Saint Tropezul a "dormitat" pana in preajma secolului trecut, fara a se evidentia foarte mult fata de celelalte orase-porturi provensale. Nebunia a inceput in anul 1920, cand celebrele creatoare de moda Coco Chanel si Elsa Schiaparelli s-au stabilit aici, atrase de linistea si frumusetea imprejurimilor. Pentru Saint Tropez urmau, insa, vremuri zbuciumate, pe data de 15 august 1944, aici desfasurandu-se Operatiunea Dragon, prin care Aliatii au invadat sudul Frantei.
Dupa razboi, Saint Tropez a reintrat in atentia aristocratiei si a oamenilor de cultura francezi. Imediat dupa anii '50, filme precum "Si Dumnezeu a creat Femeia" si "Jandarmul la Saint Tropez" au semnificat mai mult decat ani intregi de campanii publicitare pentru Saint Tropez. Artele frumoase isi gasesc aici un refugiu cum nu se poate mai inspirat. Pictura, in mod special, a avut de castigat: in Saint Tropez au trait si creat artisti esentiali, precum Matisse, Bonnard si Marquet. Traditia a continuat prin Bernard Buffet, David Hockney si Massimo Campigli.
Pentru a celebra frumusetea locului si cadrul natural ideal, in fiecare an, in luna octombrie, oficialitatile organizeaza o regata de iahturi care atrage numerosi turisti. Merita mentionat ca aici sezonul estival se intinde inclusiv pe perioada primaverii si a toamnei, datorita climei calde.
O plimbare, fie ea de o zi, prin portul din Saint Tropez, constituie un eveniment de care iti vei aminti cu placere toata viata. Este un port cochet, select si, in acelasi timp, primitor si linistit. Nu vei fi agresat de nave de transport sau militare. Este si un port exclusivist, unde ai ocazia sa admiri de aproape iahturi de toate marimile. Localnicii sunt oameni instariti prin definitie, cu toate ca ghizii iti vor explica ca turismul este singura sursa de venit a orasului. Si pentru ca, invariabil, vine vorba si de bani, trebuie stiut ca o banala garsoniera in Saint Tropez costa, tineti-va bine!, intre 1-2 milioane de euro! Iar daca micuta camera are vedere spre Mediterana, pretul ei nu coboara sub 3 milioane de euro.
Portul, astazi exclusiv turistic, si-a trait perioada de glorie comerciala in secolul XVIII. Atunci functiona si un impunator santier naval, in imediata sa apropiere. In trecut, Saint Tropez a fost un important nod comercial unde se translatau zilnic cantitati impresionante de peste, vin, lemn si pluta.
Astazi, pentru turisti, exista curse care leaga statiunea de celalte bijuterii ale Coastei de Azur, precum Villefranche, Nisa, Grimaud, Monte Carlo sau Monaco. Plajele sunt si ele (cum altfel?) scumpe si exclusiviste. Se intind la sud de port, de-a lungul zonei costiere, pana in Baie de Pampelone. Sunt plaje relativ inguste, de cel mult 30 de metri latime, toate fiind sub administratie privata. Poti face oricand windsurfing sau poti naviga la bordul unei mici barci. Zona este propice si barcilor cu motor de mare viteza, jet ski-urilor, iar daca esti pasionat(a) de scufundari la adancime sau snorkeling, esti in locul potrivit. Aici orice activitate industriala este suspendata de zeci de ani, iar claritatea apei este remarcabila. Moda naturismului cu orice pret a patruns si in Saint Tropez, unele plaje fiind listate ca "Bio", de parca ar fi vreun produs de supermarket.
Fie ca esti in Franta, Italia sau Spania, orasele mediteraneene ofera, in mare, acelasi peisaj: cladiri istorice cu eleganta aparte, vopsite in alb sau in culori calde si deschise, acoperisuri din tigla roscata, stradute inguste si pietruite, gradini luxuriante cu flori multicolore si plante iubitoare de caldura. Toate astea condimentate cu piete de fructe si peste si ateliere de artizanat. Nici Saint Tropez nu se dezice de aceasta atmosfera mediteraneana clasica.
Totusi, Saint Tropez are un plus. Un "ceva" aproape palpabil, dar concomitent o himera, o amintire din alte vieti, o nostalgie fara sfarsit, un chef viu de leneveala si contemplare, o atmosfera fara indoiala frantuzeasca, dar parca atemporala.
Nicaieri nu simti asta mai clar decat pe strazile din Saint Tropez. Chiar daca treci prin dreptul magazinelor de lux Hermes, sau a casei unde traieste ascunsa de paparazzi, celebra fosta actrita metamorfozata in cruciata cateilor vagabonzi, Brigitte Bardot, nu te simti coplesit de lux, bogatie sau exclusivismul zdrobitor al lumii celor bogati. Aici, vorba unui localnic, "parca si bogatii redevin oameni". Te intalnesti cu ei pe strazi, sunt imbracati modest, iti dau indicatii si au rabdare sa stea de vorba cu tine.
O fi vorba despre nivelul civilizatiei occidentale, de deceniile de convietuire pasnica cu turistii (nu am vazut nici cladiri mazgalite de oribilele graffiti, nici hoarde de cersetori maghrebieni sau tigani), de linistea omniprezenta, de lumina blanda a soarelui care te curata de griji si ganduri sau de labirintul magic al stazilor pietruite... Nu am reusit inca sa aflu secretul din Saint Tropez. L-a plecare, mi-am promis, insa, ca voi reveni. Nu de dragul secretului, pe care, daca ma gandesc bine, nici nu vreau sa-l descifrez vreodata.
Voi reveni pur si simplu. Saint Tropez este un cadou pe care trebuie sa si-l faca orice pamantean!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu