Pentru multi turisti, bucataria unei tari este la fel de importanta precum obiectivele cultural-istorice sau de orice alta natura ale locului respectiv. In fapt, traditiile culinare ale unui popor atrag, poate mai mult decat orice, vizitatori din toata lumea. Sa ne gandim numai la ceea ce noi, romanii, avem de oferit, din punct de vedere culinar, strainilor care aleg sa ne viziteze tara. Cum altfel i-am primi daca nu cu traditionalele sarmale, cu specialitatile de porc ardelenesti si palinca transilvaneana, placintele si vinul moldovenesc sau cu ciorbele muntenesti si dobrogene? Ce sa mai spunem despre piftia (care in Oltenia e musai sa fie servita alaturi de sarmalute calde), de icrele de stiuca si de crap asezonate cu ceapa de apa, de borsul pescaresc din Delta Dunarii, de bulzul ciobanesc, mielul haiducesc, ouale romanesti servite cu ceapa sau smantana, si alte si alte delicii culinare nascute la nord de Dunare? Pasionatilor acestui gen de turism ne adresam si noi astazi, caci pentru ei am pregatit o lista a celor mai cunoscute si apreciate destinatii culinare din toata lumea.
Sa nu va mire daca in Singapore veti auzi ca bucataria este o mandrie nationala, iar mancarea o veritabila obsesie. Din discutiile pe care le veti avea cu localnicii veti observa, de altfel, ca schimbul de retete sau impresii despre un anumit fel de mancare sunt subiecte uzuale. Sa nu va mire nici daca veti gasi promovata bucataria singaporeza in brosurile editate de Oficiul National de Turism din aceasta tara, pe primul loc, alaturi de shopping. Doar daca veti ajunge aici veti intelege de ce se petrec toate acestea...
Bucataria singaporeza este, in fapt, un mix al obiceiurilor culinare malaieziene, chinezesti, indiene, indoneziene, arabe sau engleze, popoare cu o indelungata traditie in arta gatitului. Se stie ca musulmanii nu mananca porc, asa cum indienii nu mananca vita sau cum chinezii transforma in delicii culinare aproape orice se poate ingurgita. La o prima vedere, pare ca astfel de tabuuri nu ar putea fi niciodata alaturate. Si totusi, in Singapore acest lucru a fost posibil, iar rezultatul este unul mai mult decat spectaculos.
Nu se poate sa vizitati Singapore fara sa gustati macar odata Laksa, un fel de mancare unic in lume: taitei de orez, imbaiati in sos de curry, la care se adauga creveti, oua si carne de pui, sunt serviti pe platouri generoase si la preturi pentru absolut toate buzunarele. Apoi, nu trebuie ratata nici omleta de stridii, batuta cu faina si garnisita cu frunze de coriandru. Simtiti cum papilele voastre gustative incep deja sa tremure? Ei bine, nu este decat inceputul.
Laksa
*
Omleta de stridii
*
Singaporezii va asteapta si cu Ikan Bakar - gratar din pisica de mare, inmuiat in sosuri picante si servit pe frunze de bananier; cu - Roti prata:omleta cu orez si nuca de cocos, ansoa, alune, castraveti si carne de pui, toate invelite in frunza de bananier; sau Nasi lemak o veritabila mandrie nationala care include oua, branza dulce, ciocolata, durian (un fruct local) si inghetata. Si daca vi se pare mult, ganditi-va ca acestea nu reprezinta decat o picatura dintr-un ocean care inseamna intreaga bucatarie singaporeza.
Ikan Bakar
*
Nasi lemak
*
Roti prata
Atunci cand se gandesc la Hawaii, cei mai multi dintre turisti nu vad decat imaginea unei insule paradisiace, a plajelor de vis, a colierelor de flori si a celebrelor dansatoare in minuscule costume exotice. Nimic mai adevarat, numai ca uita unul dintre cele mai importante aspecte ale traditiilor hawaiiene - bucataria. Aceasta, influentata de gastronomia chineza, portugheza, spaniola, coreeana, filipineza sau japoneza, este considerata si astazi o veritabila provocare pentru gurmanzi, dar si pentru cei care vor sa se delecteze, in pur stil vegetarian, cu cele mai dulci si mai atragatoare fructe exotice. Poate ca nu intamplator, in ofertele turistice hawaiiene este inclus, adeseori, si un tur al deliciilor culinare in diferite restaurante locale.
Pentru inceput ar trebui sa incercati Poke, o minune a bucatariei hawaiiene, care ar face sa saliveze pana si pe cel mai reticent turist. Reteta consta in cuburi marinate de ton (unul dintre ingredientele principale in gastronomia localnicilor) si de fructe de mare, asezonate cu sare marina, sos de soia, nuci Kukui, alge Limu si piper rosu hawaiian. Unii dintre maestri bucatari adauga si usturoi, ceapa, alge Ogonori si cel putin trei tipuri de peste oceanic. Totul se serveste pe un pat de varza rosie, tocata marunt, pe un platou urias. Trebuie spus ca reteta a fost puternic influentata de bucataria japoneza si, chiar daca pare un festin plin de calorii, trebuie sa stiti ca ea se adreseaza celor care tin la silueta.
Poke
*
Laulau este un alt motiv intemeiat pentru care sa incercati bucataria din Hawaii. Reteta traditionala, laulau consista in bucati de carne de porc, de peste sau de vita, invelite in frunze de Taro, o planta tropicala, care sunt gatite astfel in gropi speciale, numite Imu. Atunci cand sunt gata, bucatile de carne sunt servite pe platouri alaturi de garnituri de orez, macaroane sau tofu. La alte popoare polineziene, spre exemplu la samoani, laulau poarta denumirea de fai'ai sau palusami si contine somon, ton, creveti sau tipar.
Laulau
*
Dar adevarata mandrie nationala in materie de gastronomie hawaiiana este Kalua. Gatita dupa o metoda neschimbata de mii de ani, kalua este o reala provocare pentru impatimitii gastronomiei si reprezinta punctul de atractie in mai toate tururile turistice din acest stat american. Pentru inceput, un porc este taiat in bucati (desi uneori este lasat intreg), asezat intr-un recipient traditional, asemanator unui gratar, si coborat intr-o groapa speciala, Imu, pe pietre incinse de granit, acoperite cu frunze de bananier. Carnea este acoperita, apoi, cu un nou strat de frunze si cu pamant, si este lasata pe durata unei zile intregi. Nu toate ingredientele folosite de localnici au fost divulgate, mai ales ca autoritatile americane au interzis vanzarea retetei catre alte restaurante ale lumii. Se pare ca unul dintre aceste ingrediente, pazite asemenea unui secret national, este sarea de mare care, alaturi de sosul de soia, da o savoare inegalabila carnii de porc. Ca o mentiune de final, trebuie spus ca, desi au incercat sa copieze reteta hawaiiana, niciunul dintre restaurantele internationale care si-au propus acest lucru nu au reusit sa obtina gustul incredibil cu care hawaiienii au impresioneaza absolut orice expert in gastronomie.
Kalua
Este una dintre cele mai cunoscute si mai apreciate bucatarii ale lumii, cu adepti pe toate continentele. In fapt, se spune ca nu poti fi un gurmand adevarat daca nu ai incercat, macar o data in viata, mancarea thailandeza. Influentata de gastronomia chineza timp de secole, de cea din Cambodgia si Laos, precum si de cea din Malaiezia, bucataria thailandeza a adunat tot ce poate fi mai bun de la vecinii sai, intr-un melanj care iti taie rasuflarea. Nici nu trebuie sa va mire faptul ca numerosi turisti vin in Thailanda numai si numai pentru a incerca savoarea unor mancaruri care au devenit, de decenii bune, adevarate simboluri nationale. Iata cateva dintre ele:
Tom Yum Goong este echivalentul din punct de vedere al notorietatii, daca vreti, al sarmalelor romanesti. Thailandezii sunt atat de mandri de aceasta reteta incat o considera o mancare nationala, si asta desi vecinii din Laos au si ei o varianta a aceluiasi deliciu culinar. Pe scurt, Tom Yum Goong este o supa de creveti, carne de pui, peste sau fructe de mare si ciuperci. La toate aceastea, se adauga frunze de coriandru, lamai verzi, piper rosu, sos de peste si alte condimente, iar o varianta moderna si foarte apreciata a acestei supe prevede ca toate ingredientele sa fie gatite in lapte de cocos. Tom Yum Goong se serveste in boluri traditionale thailandeze desi, in unele restaurante, veti avea surpriza sa o gasiti in tigai flambate, dupa metoda chinezeasca.
Tom Yum Goong
*
Pad Thai este o alta mandrie nationala a thailandezilor si un motiv in plus sa isi etaleze in fata strainilor abilitatile culinare. Se stie ca in Thailanda mancarurile sunt realizate astfel incat sa atinga unul din cele cinci gusturi principale: picant, acru, amar, dulce sau sarat. Ei bine, Pad Thai combina toate aceste provocari ale papilelor gustative. Practic, Pad Thai este un platou pe care sunt serviti taitei de orez amestecati cu ou, sos de peste, piper, fasole, creveti, tofu, alune, coriandru, lamaie si suc de tamarind. Peste toate puteti adauga suc de lamaie si ulei de masline, dupa gust. Se spune ca Pad Thai este reteta thailandeza cu cel mai mare succes in afara tarii, majoritatea restaurantelor internationale de profil alegand sa o includa in meniu.
Pad Thai
*
Ultimele, dar nu cele din urma, sunt frigaruile Satay (sau Sate) care constau in bucati de carne de pui, oaie, capra, vita, porc, peste sau chiar bucati de tofu, infipte in tepuse speciale din lemn de bambus, si care sunt gatite pe foc de lemne sau de carbuni pentru a capata o savoare mai placuta. Uneori, carnea este marinata, iar nonconformistii pot incerca si varianta cu carne de sarpe, crocodil sau testoasa. Frigaruile Satay se servesc alaturi de turte de orez, felii de ceapa, castravete si, uneori, de ananas, toate acestea fiind stropite din belsug cu condimente picante.
Satay
Desi mult mai accesibila noua, romanilor, Sicilia ramane o destinatie exotica din punct de vedere culinare. Cu influente arabe, grecesti, spaniole, normande sau nord-africane (in fond, Sicilia s-a aflat permant sub o dominatie straina pana la venirea lui Garibaldi), bucataria siciliana este o adevarata incercare pentru pasionatii gastronomiei. Pestele si fructele de mare, alaturi de uleiul de masline, branzeturile si fructele proaspete sunt ingrediente esentiale ale acestei bucatarii originale din Europa. De altfel, sicilienii prefera ca alimentele lor sa fie cat mai proaspete, asa ca rar veti intalni un restaurant in care mancarea sa fie deja preparata atunci cand sositi.
Una dintre mandriile locale ale sicilienilor este Caponata, platou ce contine vinete, capere, morcovi, masline, piper verde, cartofi si, uneori, bucati de peste. Acestora li se adauga sosuri dulci sau acre, dupa preferinte, iar rezultatul este unul de-a dreptul delicios. Adaugati la aceasta celebrele Arancini ("mici portocale" in dialectul sicilian) care nu sunt altceva decat turte de orez prajite, evident de forma si culoarea unor portocale minuscule, in care se pune sos de rosii, mozzarella, uneori carne, ciuperci sau legume. Peste tot veti gasi peste mediteranean gatit in sute de feluri, care mai de care mai atragator, una dintre ofertele de-a dreptul imbietoare fiind pestele spada gatit intreg si servit pe pat de legume.
Caponata cu arancini
*
Dar celebritatea bucatariei siciliene a fost data, fara doar si poate, de dulciuri. Pentru o regiune care se pretinde a fi inventatoarea inghetatei, nu putea lipsi din lista noastra si renumita Cassata, o prajitura traditionala, asemanatoare unui tort de inghetata, in amestecul careia au fost introduse branza dulce, fructe uscate si nuci. Si pentru ca italienii tin la traditiile lor, mai ales la cele culinare, trebuie sa stiti ca reteta Cassatei dateaza de cel putin 500 de ani, fiind unul dintre deserturile preferate ale capetelor incoronate si ale familiilor nobiliare care s-au perindat pe insula vulcanului Etna.
Cassata
*
Cei care au vizitat deja Sicilia si au gustat delicatesele locale trebuie sa isi aminteasca si de Cannoli, una dintre specialitatile de care sicilienii sunt cei mai mandri. Cannoli (in traducere insemnand "tubulet"), reprezinta un desert de forma si marimea unui deget, gatit din paste, unt si zahar, in interiorul caruia este introdusa branza Ricotta si Succade (bucati uscate de citrice). Localnicii prefera sa il numeasca Cannulicchi sau Sicilian cannoli, si asta pentru a pastra identitatea acestui desert din ce in ce mai apreciat si preparat in toate restaurantele lumii.
Cannoli
Cu siguranta ca nu veti gasi un alt popor atat de atasat de bucataria nationala pe cat este cel francez. Multi specialisti s-au grabit sa afirme ca bucataria franceza este, probabil, cea mai buna din lume, iar asta vine, mai ales, din pasiunea si meticulozitatea dusa pana la paroxism cu care urmasii galilor au inteles sa gateasca. Nici nu mai are rost sa vorbim aici de croissantele, cartofii prajiti, baghetele, branza, vinul, pate-ul de gasca, sardinele, tocana de miel sau escargot-ul frantuzesc, notorietatea unor asemenea specialitati culinare a depasit de multa vreme granitele Hexagonului ba, mai mult, ele au intrat deja in bucataria altor popoare. Si chiar daca retetele urmatoare va sunt si ele cunoscute, merita sa ne oprim asupra lor, mai ales ca francezii le considera de secole simboluri ale culturii lor.
Foie gras
*
Cine oare nu a auzit de Coq au vin, celebra reteta despre care francezii sustin ca dateaza de peste 2.000 de ani, inca de la conflictul dintre Cezar si Vercingetorix? Este, poate, exemplul cel mai elocvent de imbinare maiastra a ingredientelor de care au dispus bucatarii antici si medievali pentru a da nastere acestui fel de mancare de-a dreptul spectaculos. Reteta standard include, evident, un cocos (desi multi prefera puiul sau gaina, datorita carnii mai fragede). Carnea pasarii este marinata si apoi inabusita in vin. Sosul in care acesta va fi preparat include usturoi, ceapa, cimbru, frunze de dafin, morcov, piper, patrunjel, o sticla de vin rosu (de preferat vin de Burgundia) si, uneori, o cescuta de cogniac frantuzesc. Rezultatul este absolut delicios, dupa toate standardele specialistilor in gastronomie, iar acest fel este servit, cel mai bine, cu garnituri de ciuperci la cuptor.
Coq au vin
*
Bouillabaisse este, iarasi, o reteta ale carei origini se pierd undeva in Antichitate. Specialitate de origine provensala, nascuta zice-se in zona portului Marsiliei, bouillabaisse este o "supa" (desi termenul suna rigid in urechile unui initiat) de peste si fructe de mare. Pentru nimic in lume, un bucatar francez nu va incerca sa gateasca bouillabaisse din mai putin de trei soiuri de peste, unele retete ajungand sa foloseasca pana la sase sau sapte specii diferite. Acestora li se adauga si fructe marine (crabi, caracatite, scoici, melci si creveti). In supa mai sunt presarate legume (rosii, ceapa, telina sau cartofi), ierburi aromate, busuioc, usturoi, coaja de portocala si sofran. Toate aceste ingrediente se fierb la un loc pentru ca, atunci cand masa este gata, supa sa fie servita intr-un bol in care se mai introduc bucati de paine si sos de maioneza, in timp ce fructele de mare si legumele sunt scoase si servite separat.
Bouillabaise
*
Si pentru ca nicio masa frantuzeasca nu se poate incheia fara un desert pe masura, ne-am oprit atentia asupra unei mandrii nationale in acest domeniu, celebra Quiche Lorraine, reteta nascuta in regiunea cu acelasi nume. Preparatul deosebit de gustos este gatit din oua, unt, nucsoara, faina, smantana, sunca si branza, totul invelit intr-o crusta subtire si crocanta de aluat. El poate fi servit atat ca desert cat si ca antreu, cina sau gustare la picnic. Reteta a cunoscut o celebritate rapida peste hotare, fiind adaptata bucatariilor din Germania, Anglia sau Statele Unite ale Americii. Iar daca Quiche Lorraine vi se pare prea grea pentru un desert, nu putem decat sa va recomandam o delectare a papilelor gustative cu madeleine, tarte cu mere sau eclere cu ciocolata.
Quiche Lorraine
*
Madeleine
*
Bon Appétit!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu