vineri, 24 septembrie 2010

O inedita calatorie olfactiva in jurul Frantei

O inedita calatorie olfactiva in jurul Frantei

Daca in promovarea Romaniei ca destinatie turistica, autoritatile romane s-au impotmolit intr-o frunza, si aceea cam “ofilita”, alte natiuni au ajuns in acest domeniu la un grad de sofisticare impresionant. Cum ar fi, de exemplu, utilizarea celui de-a cincilea simt, cel olfactiv, ca “busola” pentru a vizita o zona geografica sau alta. Asa au aparut ghidurile olfactive si traseele senzoriale, prin urmare asa-numitul turism olfactiv, “personalizat” in functie de rigorile “nasului” fiecaruia.

Din Flandra spre Versailles

Mirosul intepator al iodului si al algelor pe dealurile Flandrei, efluviile teilor in floare la Versailles, parfumul campurilor de lavanda in Provence, aerul impregnat de mireasma mustului in timpul culesului strugurilor din Bourgogne sau aroma trufelor in Languedoc-Roussillon. Pentru ca fiecare zona are un miros propriu, caracteristic. Iar mirosul poate fi deopotriva bariera sau atractie infailibila.

Realitatea este ca, in ultima instanta, aproape tot ceea ce percepem ca avand gust datoram intr-un fel sau altul nasului, mai exact capacitatii noastre de a discerne mirosurile, intrucat receptorii olfactivi sunt mult mai sofisticati decat papilele gustative, incapabile sa distinga dincolo de dulce, sarat, acru si amar. Atunci cand milioanele de receptori din profunzimea cavitatilor nazale intra in actiune, prin intermediul lor nasul comunica direct cu creierul si mirosul se transforma (instantaneu) in vehicul pentru senzatii si amintiri.

Prin urmare, in vreme ce tot ceea ce percepem vizual sau tactil devine pentru noi un material asupra caruia trebuie sa reflectam pentru a da un sens realitatii inconjuratoare, senzatiile olfactive sunt inmagazinate la nivelul inconstientului, acolo unde rationalul nu are niciun cuvant de spus. La nivel cerebral, un miros nu este "cenzurat", astfel ca, inainte de a ne da seama, el si-a si produs efectul.

De cativa ani incoace, ideea de a exploata acest patrimoniu national "volatil" a fost adoptata de autoritatile din mai multe orase franceze, in campaniile lor de promovare turistica. Orasul Dunkerque, de exemplu, pierdut in ceturile din nord, a lansat un parfum inspirat de briza marina care sufla asupra portului si de-a lungul coastei. Si despre care se spune ca functioneaza mai abitir decat orice pliant turistic. Probabil asa o fi, avand in vedere ca s-au vandut deja peste 5.000 de flacoane din noul parfum "Dunele Flandrei".

"Nu doream sa facem obisnuita campanie publicitara cu spoturi si afise. Prin intermediul acestui parfum, oamenii pot cu adevarat respira atmosfera peisajelor noastre", declara intr-un interviu acordat ziarului italian La Repubblica, Jean-Louis Decoster, director al Agentiei pentru Promovarea Turistica a Flandrei Franceze (circa 600 hectare de dune care se itesc deasupra unei mari aproape mereu in furtuna).

Inaintea Dunkerque-ului, si autoritatile regiunii Languedoc-Roussillon au aprobat o campanie publicitara similara, cu postere parfumate lipite pretutindeni in interiorul garilor, emanand puternic esente de cimbru si rozmarin, in timp ce pe Aeroportul din Nisa, pasagerii au fost intampinati vreme de cateva luni cu esente extrase din flori locale, pulverizate copios in incinta. Ba chiar, Club Med a amenajat pentru clienti o camera unde sa aiba posibilitatea de a mirosi parfumurile specifice fiecarei destinatii propuse in catalog: de vanilie pentru Madagascar, orhidee pentru Thailanda, cedru pentru Maroc.

Preluand din zbor ideea, autoritatile regiunii Provence au mers si mai departe, editand un ghid din care turistii pot afla care sunt traseele de urmat daca in peregrinarile lor vor sa-si "imbete" simturile cu efluvii de lavanda sau alte ierburi aromatice specifice regiunii. Adica adulmecand aerul inmiresmat, o pot lua la dreapta sau la stanga, fie catre campurile de fenicul, fie in cautarea salviei.

Apoi, la Palatul Versailles, unul dintre locurile cele mai vizitate din Franta, se afla in curs de finalizare traseul "Cour des Senteurs", in cadrul caruia, incepand din 2012, turistii vor afla totul despre esentele parfumate utilizate inca din vremea Regelui Soare: suveran cam refractar la capitolul igiena personala, dar care insista ca slujitorii sai sa agate in toate incaperile palatului recipiente cu uleiuri parfumate. In acele timpuri, la castel existau zile dedicate fiecarei esente in parte, iar curtenii aveau grija sa respecte calendarul pentru ca simtul olfactiv al suveranului sa nu fie coplesit de prea multe mirosuri.

In fapt, turismul olfactiv nu poate fi insa considerat apanajul exlusiv al francezilor. Anul trecut, agentia care promoveaza imaginea Marii Britanii a scos pe piata parfumul "By George", conceput in ideea de a incorpora "esentele tipice peisajelor englezesti". Si totusi, in pofida succesului fulminant inregistrat de traseele "senzoriale", o calatorie in cautarea mirosurilor nu-ti rezerva intotdeauna numai surprize placute.

Lista rusinii

Las Ramblas, de exemplu, celebrul bulevard din Barcelona miroase a "soarece, sudoare si cauciucuri arse in soare" - a spus-o un "connaisseur", creatorul de parfumuri Rafael Lombard, atunci cand a fost solicitat sa identifice o reprezentare parfumata a acestui simbol al orasului catalan. Ca atare, la final, alegerea a mers catre Piata de Flori a orasului, poate nu la fel de tipica, dar cu siguranta mai placuta la mirosit.

Un alt oras despre care se spune ca ar intampina o problema daca si-ar dori sa se promoveze olfactiv se pare ca este New York-ul: o "smell map" a metropolei care nu doarme niciodata (si se spala rar, spun gurile rele), publicata cu ceva timp in urma in New York Times de Jason Logan, trecea in revista traseele olfactive mai mult sau mai putin imbietoare: de la mirosul de rom si pui fript din Harlem, la cel de patchouli in Soho, si de la duhoarea de urina, lapte de cocos si fructe de mare din Chinatown la mirosul de falafel si lac de unghii din Bowery.

Si daca in scurta vreme n-ar fi de mirare ca mirosurilor specifice sa li se rezerve un loc de frunte in ghidurile turistice, alaturi de muzee, monumente si de bucataria locala, nici asta n-ar reprezenta cu adevarat o noutate: inca din Evul Mediu, cartografii semnalau pe hartile lor zonele cele mai insalubre pentru a-i ajuta pe calatori sa evite a respira tot soiul de miasme.

Citeste intreg articolul


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu