Incepand cu data de 15 octombrie a.c. si pana la 30 ianuarie 2011, prestigiosul muzeu Kunsthaus din Zürich, Elvetia, gazduieste ceea ce numerosi critici de arta au numit, pe buna dreptate, ca fiind cel mai important eveniment cultural al sfarsitului de an 2010 din Europa si, probabil, din lume. Este vorba despre o inedita si fascinanta reeditare a primei expozitii de muzeu pe care faimosul Pablo Picasso a avut-o in urma cu 78 de ani. Montata in 1932, tot la Kunsthaus, expozitia-show a fost un moment crucial in istoria moderna a artelor, starnind reactii “tari” si influentand dramatic generatii intregi de (tineri) artisti. Cu totul inedit: Picasso insusi a fost curatorul expozitiei, organizand-o, patimas si subiectiv, dupa propriul plac. Astazi, dupa o munca asidua de strangere a operelor din colectii particulare si alte mari muzee ale lumii, expozitia de referinta se intoarce inca o data la Kunsthaus Zürich. Am avut marele privilegiu de a paricipa la deschiderea expozitiei; scuzati-mi eventualele stangacii si – poate – prea plinul de entuziasm: textul care urmeaza a fost scris, cum se spune, la cald, la cateva ore dupa vernisaj, in vreme ce navigam pe lacul Zürich.
- In acest articol:
- Paradisul exorbitant al Artelor, baby
- Maestrul Picasso, insusi
- O expozitie de legenda
- INFO UTIL
- Interviu cu Tobia Bezzola
Mai inainte de toate, doresc sa incep aceasta cronica cu cateva impresii despre oras. Intr-un pliant pus la dispozitie de Biroul de turism din Zürich, numit "CHECK OUT Zürich. 81 tips by young locals", am citit, cu zambetul pe buze, prima recomandare a elvetienilor: "Preturi exorbitante! Obisnuieste-te cu ele, baby!". Cred ca pentru un est-european obisnuit si, mai ales, pentru un roman cu venituri medii, acest tip devine, din pacate, emblematic pentru oras. De vreo 10 ori mai scump decat Bucurestiul, de 4-5 ori mai scump decat Barcelona sau Paris si de aproape 2 ori decat Londra, Zürich este un oras elitist, pe alocuri snob si inaccesibil, din punct de vedere financiar, turistilor de masa - stiau localnicii ce stiau cand au pus acest avertisment in capul listei.
Altfel, aterizat fiind aici, la propriu si la figurat, din acelasi spatiu est-european, ramai absolut mut in fata armoniei si preciziei tipic elvetiene, care se simt pregnant, precum doua ideologii de fier, in cele mai mici detalii: de la orarul impecabil al tramvaielor (mijlocul preferat de transport al localnicilor), la candoarea idilica cu care sunt amenajate casutele si gradinile publice din Orasul Vechi, de la gustul divin al pralinelor proaspete la eleganta si bunul simt desavarsit al oamenilor, de la curatenia incredibila de mai peste tot la atmosfera spartana a marilor catedrale reformate.
Vorba aceea: merita toate acestea toti banii? Nu stiu. Mi-e greu sa raspund echivoc. Am ramas uimit sa descopar faptul ca, spre deosebire de alte orase europene care-mi sunt dragi, Zürich-ul este vaduvit de prezenta unor simboluri-cult - mai mult sau mai putin icoane-clisee identitare care sa-ti ramana, asa, in minte. Insa asta are stransa legatura cu istoria absolut linistita a locului, cu lipsa regilor sau a cotropitorilor si cu morala cu asupra de masura aspra din vremea Reformei si pana spre sfarsitul secolului XVIII. Pe de alta parte, cand iti place cu adevarat de ceva sau de cineva, iti place - in ultima instanta - ca intreg, un intreg care inseamna mai mult decat suma unor elemente. Cam asta-i, cred, cu Zürich-ul, ca destinatie turistica obisnuita...
Ar mai fi un singur lucru de spus, poate cel mai important, in acest context. Zürich este, nici mai mult, nici mai putin, decat un autentic paradis al Artelor. In ciuda faptului ca vorbim, in fapt, despre un orasel micut (asta pentru ca tot le place elvetienilor vorbitori de germana sa faca exces de diminutive), cu numai 350.000 de locuitori, este al treilea oras al lumii, dupa New York si Londra, cu cel mai mare numar de galerii si muzee de arta si design. Astfel ca, din aceasta perspectiva, Zürich devine o destinatie absolut obligatorie pentru orice iubitor de cultura.
De la "nebunul" Cabaret Voltaire, locul de nastere al dadaismului (unde, gratie lui Tristan Tzara, o sa intalniti o multime de elemente si termeni... romanesti!), de la galeriile clasice din Orasul Vechi sau la cele post-moderniste, din Zürich West ori recent inauguratul Viadukt, si pana la muzee prestigioase, vechi de sute de ani, Zürich-ul este un labirint urban intesat de Arta, o adevarata Mecca culturala. Este absolut firesc, asadar, ca aici sa aiba loc PICASSO, evenimentul cultural al anului, despre care voi povesti in cele ce urmeaza.
Pablo Picasso (1881 - 1973) a avut prima expozitie-retrospectiva in anul 1932, la Muzeul de Arte Frumoase Kunsthaus Zürich: aceasta a fost formata din 225 de tablouri, desene si sculpturi, opere desavarsite in primele trei decenii de creatie ale maestrului spaniol. Lucrarile au fost selectate nu de catre directorul muzeului, asa cum era obiceiul vremii, ci de Picasso insusi. Expozitia din '32 a fost o veritabila revolutie in lumea Artelor. Absolut toate fazele de creatie prin care a trecut Picasso au primit spatiul cuvenit (desi nu neaparat suficient, vedeti imediat de ce) in aceasta bine-meritata si grandioasa celebrare a operei maestrului.
Una dintre cele 24 de fotografii de arhiva care s-au pastrat de la expozitia Picasso de la Kunsthaus din 1932
*
Picturile de inceput, alaturi de deja apreciatele tablouri (in epoca) din Perioada Roz sau Perioada Albastra, au stat alaturi de fabuloasa etapa Cubista si clasica, dar si de controversate (si extrem de recentele, in 1932) opere care cochetau cu Suprarealismul, plus seria induiosatoare de portrete ale Mariei-Therese Walter, iubita din tinerete a maestrului (o parte a acestor portrete fiind finisate cu doar cateva zile inainte de vernisajul expozitiei).
Omagiind expozitia-retrospectiva de atunci, reeditarea pusa in scena de Kunsthaus Zürich in 2010, in chiar aceste zile, este o adevarata desfatare pentru ochiul critic si cunoscator, dar si pentru cel profan, expozitia actuala reunind pentru prima oara dupa 78 de ani aceste lucrari si demonstrand, astfel, influenta uriasa pe care faimosul artist a avut-o asupra Artelor inca din tinerete.
15 octombrie 2010, la 78 de ani de la prima expozitie, Picasso revine in Kunsthaus 
Zürich.
*
Pentru ca acest vis sa devina realitate, Tobia Bezzola, curatorul expozitiei de astazi, a strans cu multe eforturi operele lui Picasso de la muzee de prestigiu din intreaga lume, precum Tate din Londra, Muzeul de Arta Moderna si Muzeul Metropolitan din New York, Centrul Georges Pompidou din Paris si multe altele, precum si de la numerosi colectionari particulari. Printre surprizele expozitiei, se numara si un inestimabil tablou, foarte rar vazut in Europa, "Le peintre et son modele" (foto jos), inchiriat de la Muzeul de Arta Contemporana din Teheran. Acum, ca si la expozitia originara din '32, aceasta este cea mai impozanta pictura, masurand 2,14 pe 2 metri.
Expozitia de astazi de la Kunsthaus se deschide cu o sala spatioasa in care sunt expuse lucrarile de tinerete ale lui Picasso, create sub influenta lui Gauguin, van Gogh si alti mari maestri clasici. De asemenea, inspirat de opera lui Toulouse-Lautrec si influentat de propriile sejururi la Paris, Picasso a reprodus in scene viu colorate viata marelui oras, nedemonstrand deocamdata o independenta a stilului, in tablouri expuse aici.
Urmeaza o sala tributara perioadei albastre: dupa ce Carlos Casagemas, unul dintre cei mai buni prieteni ai sai se sinucide din dragoste, in toamna lui 1901, maestrul spaniol incepe sa picteze folosind, in special, fundaluri albastru-verzui si albastru-violet, in lucrari foarte expresive, de atmosfera, care evoca melancolia si depresia. Personajele principale ale perioadei albastre sunt ratatii si mizerabilii societatii: mame sifilitice alaturi de copii suferinzi, prostituate si cersetori. In expozitia din '32, Picasso a inclus extrem de putine lucrari din aceasta perioada - nici perioadei roz, care a urmat (1904-1906), nu i-a acordat mare importanta. Perioada roz, influentata de una dintre numeroasele aventuri ale lui Picasso, este caracterizata de o atmosfera mai vesela: culorile sunt calde, portocaliu si roz, iar personajele au valente comice: saltimbanci, acrobati si clovni. Urmeaza o scurta perioada, denumita africana - criticii epocii au crezut ca Picasso a fost puternic influentat de anumite artefacte africane; cei moderni sunt convinsi ca maestrul s-a folosit de portretele africane mai degraba ca mijloc facil pentru a experimenta cubismul.
Perioada albastra, Kunsthaus 2010
*
In mod ironic, se pare ca, judecand dupa selectia personala a lucrarilor expuse in '32, selectie care se regaseste in buna parte si in expozitia de astazi, Picasso a fost indiferent tocmai fata de acele picturi de inceput din perioadele albastra si roz care sunt in prezent printre cele mai pretuite de catre colectionarii si iubitorii de arta. Pentru Pablo Picasso, explozia Cubista a marcat inceputul adevaratei sale cariere.
Picasso a dezvoltat acest nou si fermecator limbaj vizual impreuna cu Georges Braque (1882 - 1963, mare pictor si sculptor francez). Expozitia de astazi prezinta cubismul lui Picasso divizand operele maestrului dintre 1907 si 1920 in 3 etape: cubismul analitic, cubismul sintetic si cubismul tarziu. In bizarele opere cubiste, Picasso a folosit in special mono si duocromia, insistand pe maro in combinatie cu nuante neutre, analizand obiectele, reducandu-le la formele lor esentiale si recombinand in puzzle-uri misterioase aceste forme. Cubismul sintetic presupune o dezvoltare a acestui stil: in tablouri sunt inserate bucati taiate de hartii si ziare, prin aceasta tehnica Picasso devenind practic primul artist care a folosit colajul in artele frumoase.
Cubismul lui Picasso, Kunsthaus 2010
*
Ca o paranteza picanta, merita mentionat faptul ca maestrul Picasso a avut un mod excentric de creatie, lucrand la mai multe tablouri din stiluri cu totul diferite, in aceeasi perioada. De asemenea, a produs lucrari extrem de solicitante si complicate in numai cateva ore sau zile, in vreme ce altele, aparent foarte simple, precum Vasul cu flori, i-au luat ani intregi pentru a le finasa. Astfel ca, concomitent cu stilul cubist, Picasso revine la stilul clasic.
In 1920, pictorul se imprieteneste cu poetii suprarealisti Andre Breton, Louis Aragon si Tristan Tzara, si, desi oficial nu devine membru al miscarii, participa frecvent la activitati si expozitii ale curentului suprarealist. Perioada suprarealista, care incepe spre sfarsitul anilor 1920, se contopeste cu cea clasica si cu cubismul tarziu, si continua mult dupa expozitia din '32.
Suprarealismul, Kunsthaus 2010
*
Avangardista expozitie originara a avut loc la Kunsthaus Zürich din 11 septembrie pana pe 13 noiembrie 1932 si a fost intampinata cu un interes imens din partea publicului si a oficialitatilor elvetiene. Presa vremii l-a tratat pe Picasso precum o fac tabloidele cu starurile moderne, urmarindu-i fiecare miscare in cele 5 zile pe care maestrul le-a petrecut in Zürich, impreuna cu sotia sa de atunci, Olga, si cu fiul lor Paulo, inainte de marea deschidere... la care Picasso, emotionat, a absentat, ascunzandu-se in valea Engadin.
Picasso & familia ajung in Zurich, 1932
*
Insa nu toata lumea a fost pregatita sa recunoasca geniul lui Picasso: in periodicul "Neue Zurcher Zeitung", marele psihanalist C.G. Jung, dupa ce a vizitat expozitia, a scris o cronica extrem de taioasa, spre finalul careia l-a diagnostic pe Picasso cu... schizofrenie!
Adevarul este ca cele 225 de lucrari, dintre care 56 din colectia personala a maestrului, care au fost aduse la Kunsthaus pentru expozitia din '32, au produs un efect halucinant asupra auditoriului: spatiul de expunere al Muzeului de Arte Frumoase era, pe atunci, mult mai mic, iar tablouri atat de diferite unele fata de altele incat pareau opera a 3 sau 4 pictori diferiti au stat inghesuite efectiv rama langa rama, pentru a incapea toate in sala.
Spre deosebire de Jung, majoritatea criticilor au ridicat in slavi retrospectiva lui Picasso, in vreme ce jurnalistii obisnuiti, alaturi de pictori invidiosi pe Picasso, printre care si Oskar Schlemmer, nu au incetat sa se mire de succesul de afaceri pe care l-a avut maestrul spaniol: in cele 9 saptamani in care a fost expusa, expozitia a avut 34.000 de vizitatori - un record absolut pentru arta in acele vremuri.
La 78 de ani dupa... de pe 15 octombrie 2010 pana pe 30 ianuarie 2011 aveti prilejul, numai daca ajungeti la Zürich, sa va intoarceti in timp si sa redescoperiti expozitia Picasso. Astazi, la Kunsthaus, sunt expuse 74 de tablouri, 30 de desene si 4 sculpturi care au facut parte din expozitia originara. De la portrete, scene mitologice, fragmente de viata si de vis, pana la nuduri, deconstructii cubiste si interpretari suprarealiste ale existentei, Picasso insusi, prin selectia pe care a facut-o in urma cu 78 de ani, va invita sa-l cunoasteti si sa-l admirati direct. Evenimentul este unic: aceasta expozitie nu este itineranta - se desfasoara numai la Kunsthaus, acum. Iar din cate am aflat, in ziua deschiderii deja s-au vandut toate biletele pentru luna octombrie.
Kunsthaus Zürich
Adresa: Kunsthaus Zürich, Heimplatz 1, CH-8001 Zürich
Cel mai simplu, la muzeu se ajunge cu tramvaiele 3, 5, 8 si 9 sau autobuzul 31 - toate opresc in statia Kunsthaus, situata chiar in fata cladirii.
Program: sambata, duminica, marti: 10.00-18.00; miercuri, joi, vineri: 10.00-20.00; luni: inchis
Bilet: gratis daca aveti sub 16 ani, gratis daca aveti Zürich Card (19 CHF / zi sau 38 CHF / 72 de ore, cardul presupune calatorii gratuite cu toate mijloacele de transport din Zürich, inclusiv trenuri in zona metropolitana sau vapoare pe raul Limmat si lacul Zürich etc., plus intrare gratuita la toate muzeele si galeriile din oras si o multime de alte facilitati); 22 CHF biletul individual
tel: +41 (0)44 253 84 84 begin_of_the_skype_highlighting +41 (0)44 253 84 84 end_of_the_skype_highlighting
site: www.kunsthaus.ch
*
Biroul de Turism din Zürich
Main Station, CH-8021 Zürich
Tel. +41 44 215 40 00 begin_of_the_skype_highlighting +41 44 215 40 00 end_of_the_skype_highlighting;
Fax +41 44 215 40 44;
e-mail: information@zuerich.com;
Site: www.zuerich.com
Pentru rezervatii de hotel:
Tel. +41 44 215 40 40 begin_of_the_skype_highlighting +41 44 215 40 40 end_of_the_skype_highlighting;
Fax +41 44 215 40 44;
e-mail: hotel@zuerich.com;
Site: www.zuerich.com/hotel
Pachet special Picasso (hotel si bilet la expozitie): www.zuerich.com/picasso
Tobia Bezzola (foto jos) este curatorul Kunsthaus Zürich, omul care a organizat expozitia PICASSO in 2010.
Expozitia a fost reconstituita la o scala mult mai mica de aceasta data: 74 de tablouri in loc de peste 200. A fost greu sa aduceti aceste lucrari la Zürich?
Tobia Bezzola: Cea mai dificila sarcina a noastra a fost sa identificam picturile care au fost expuse in 1932. In acea perioada nu se obisnuia sa se editeze cataloage cu reproduceri ale exponatelor. Dupa indelungi cercetari, am facut rost de 24 de fotografii ale expozitiei originare, iar singurele informatii despre tablourile expuse care ne-au parvenit au fost legate de proprietarii din epoca ai tablourilor, dimensiunile picturilor si numele lor - care nu ne-au ajutat prea mult, Picasso, precum alti pictori, botezandu-si lucrarile extrem de simplu, gen: "Portret", "Natura moarta" s.a.m.d. Aproximativ 40 de picturi sunt vizibile in cele 24 de fotografii, astfel incat misiunea noastra principala a fost sa le identificam pe celelalte. In cele din urma, am reusit. Catalogul pe care l-am editat cu ocazia expozitiei PICASSO din 2010 (si care poate fi achizitionat de la Kunsthaus) contine toate cele 225 de lucrari de la expozitia originara, fiind astfel un document important pentru istoria artei.
Expozitia de astazi arata, practic, aproape o treime din cea originara. In aceste conditii, cum a fost posibil sa reflectati totusi in mod reprezentativ originarul?
Cand si-a facut propria selectie, Picasso nu a fost prea interesat de lucrarile sale timpurii. Chiar la expozitia din Zürich se pare ca a spus "C'est horrible"despre lucrarile sale din perioada albastra. Maestrul s-a concentrat in special pe cubism si pe suprarealism. Am incercat sa-i respectam optiunile, oglindand greutatea proportiei evenimentului originar cat am putut de bine.
Ce reactii a starnit in media expozitia originara?
O multime de critici au remarcat atunci ca, in ciuda faptului ca expozitia era foarte atragatoare, cu un succes nebun la public, modul in care au fost expuse tablourile a fost arbitrar: mai degraba pe criterii decorative decat cronologice. Desigur, cu totii s-au inselat in aceasta privinta - Picasso si-a pus tablourile in ordine cronologica, doar ca nu le-a grupat pe stiluri.
Intorcandu-ne in prezent, cum a fost pentru Dvs., pe post de curator, sa organizati o expozitie pentru care selectia a fost facuta in avans?
A fost o experienta interesanta si inedita - desi nu una pe care as vrea sa o repet (rade!). De fapt, in lipsa expozitiei originare, daca as fi selectat acum aceste lucrari ca si curator, lumea Artei, cel mai probabil, ar fi pus sa fiu crucificat. Sa-l dezvalui pe Picasso intr-un mod atat de transant, intr-o lumina atat de partinitoare, cu aceasta selectie de lucrari - nu ar fi fost posibil in alte circumstante.
Ce credeti ca vor invata vizitatorii acestei expozitii?
In lumea artei, exista un crez despre Picasso, aproape o dogma, cum ca ar fi trecut printr-o serie de stiluri distincte: mai intai perioada albastra, apoi cea roz, apoi cubismul - si tot asa. O multime de cercetatori si istorici ai artelor s-au chinuit sa demonstreze ca asa au stat lucrurile. Insa, incepand cu 1915, este destul de evident faptul ca Picasso nu s-a dezvoltat liniar, pe o singura directie, ci a dus la perfectionare diferite stiluri, in paralel. Acesta este Picasso cel autentic, cel pe care aceasta expozitie, organizata de el insusi, il si arata: cel care este fluent intr-o multime de stiluri, in acelasi timp.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu