Visul unei nopti de vara la Zurich

Este aproape imposibil ca, imediat dupa ce ai coborat din avion pe pamant elvetian, dupa o calatorie cu un carrier Swiss International AirLines, sa nu ai senzatia, tu ca roman, ca ai pasit intr-o lume rupta parca din romanele lui Hermann Hesse. Toata agitatia latino-balcanica atat de cunoscuta noua, toata vanzoleala si graba specifica Bucurestiului, au disparut ca prin farmec. Oamenii sunt calmi, calculati, se misca aidoma unui ceas elvetian, in cel mai pur stil germanic, si parca pana si ai nostri au devenit la fel imediat dupa aterizare. Pare ciudat ca toate astea sa se intample intr-o tara in care trei dintre cele patru limbi oficiale sunt de origine latina. Si totusi, nu este decat prima impresie placuta pe care ti-o lasa Elvetia...

Zurich – un oras al recordurilor

Am revazut Zurich-ul dupa mai bine de 13 ani. Tot ceea ce imi mai aminteam de atunci erau florile. Zeci de balcoane impodobite, in preajma Craciunului, cu flori. De parca ar putea exista vreo forma mai civilizata si mai placuta de respect fata de cea mai mare sarbatoare a crestinatatii si fata de propria ta identitate ca popor. Si Zurich-ul m-a surprins placut si de data aceasta… La ce oare te poti astepta de la orasul considerat, pana de curand, drept cel mai bogat din Europa si cu cel mai inalt nivel de trai din lume?

Atunci cand esti acolo, ai senzatia ca Zurich-ul, cu noul si vechiul sau, cu multimea pestrita a reprezentantilor tuturor popoarelor lumii care ii impanzeste strazile, cu scolile, teatrele, fantanile si parcurile lui, este, fara nicio exagerare, echivalentul european, si mult mai decent, al visului american. M-a surprins grija elvetienilor fata de tineri si mandria cu care absolut fiecare dintre ei mi-a vorbit despre universitatea din Zurich. Peste 25.000 de studenti dintre care, sa nu va mire, multi vin din alte tari, inclusiv din Romania; 12 laureati ai Premiului Nobel de-a lungul existentei seculare a acestei institutii (dintre cei 113 laureati care au avut, intr-un fel sau altul, legaturi cu Elvetia) si o biblioteca ce adaposteste peste 5 milioane de volume. La doar doi pasi se afla si un institut destinat celor care au absolvit cursurile universitatii. Aici, toti cei care sunt interesati primesc consultanta privind pasii pe care ii pot urma catre profesia viitoare sau catre lansarea propriei afaceri. Si atunci, cum sa te mire ca totul merge atat de bine in Tara Cantoanelor?

Ramai, practic, fara cuvinte atunci cand, rasfoind o simpla statistica, afli ca in orasul a carui populatie depaseste de putin cifra de 380.000 de locuitori, de altfel cel mai mare oras elvetian, exista peste 50 de muzee, mai bine de 100 de galerii de arta, cele mai importante teatre din tarile de limba germanica, 1200 de fantani publice si cate un restaurant la fiecare 180 de locuitori. Si inca nu e totul… Tot la Zurich exista sediile a 82 dintre cele mai mari banci ale lumii (din totalul de 208 din cate exista in Elvetia), una dintre cele mai cunoscute strazi din lumea shopping-ului de lux, Bahnhofstrasse, 110 hoteluri si o populatie ce provine din 166 de tari diferite (doar 69% dintre locuitorii Zurich-ului sunt elvetieni). Acesta este Zurich, orasul pe care nu poti sa nu il iubesti, in care totul pare posibil si in care toti pamantenii se simt, chiar daca numai pentru cateva zile, elvetieni...

Unus pro omnibus, omnes pro uno

"Unul pentru toti si toti pentru unul" este motto-ul Elvetiei, un motto pe care, doar daca vizitezi aceasta tara, poti intelege cat de in serios il iau absolut toti cei care ajung aici. Am simtit din plin acest sentiment atunci cand, vizitand Zurich-ul, am asistat la doua dintre cele mai mari festivaluri din calendarul acestui oras. Este vorba de Zurifascht, o sarbatoare dedicata Zurich-ului, care are loc o data la trei ani, si Tropical Caliente, cel mai mare festival latinos din tarile germanice. A fost pentru prima data in istorie cand cele doua evenimente s-au reunit in acelasi weekend. A fost, totodata, o ocazie unica sa vezi, in decurs de numai doua zile, traditiile germanice alaturi de cele latine, intr-un oras in care barierele dintre culturi au fost desfiintate tacit de multa, multa vreme.

E greu sa descrii in cuvinte senzatia pe care ti-o da apartenenta, chiar si pentru o seara sau doua, la starea universala de bucurie a oamenilor de pretutindeni. E greu, totodata, sa iti imaginezi ca in centrul unui oras, despartite de numai cativa metri, se intrec in oferte bucatarii din toate colturile lumii. Si daca era de asteptat ca specialitatile culinare elvetiene sa tina capul de afis, nu mica mi-a fost mirarea sa vad, prin valurile multimii, delicatese specifice bucatariilor vietnameze, thailandeze, africane, hawaiiene sau Dumnezeu mai stie de pe unde, unite intr-un tot care iti taie rasuflarea...

Peste toate, ciocolata se afla la loc de cinste in aproape fiecare magazin. Este, practic, o mandrie nationala alaturi de deja celebrele ceasuri. Iar elvetienii stiu sa isi aprecieze valorile, sa le etaleze si sa se mandreasca cu ele...

Punctul culminant al primei seri, seara in care se incheia Zurifascht, l-a reprezentat un fenomenal foc de artificii, opera unuia dintre cei mai mari pirotehnisti ai lumii. Un spectacol grandios care, pe acorduri celtice sau apartinand marilor compozitori germani, a amutit o multime de cateva zeci de mii de oameni. Intr-un final, cu un fundal pe care rasuna Oda Bucuriei a lui Ludwig Van Beethoven, o explozie de strigate din mii de piepturi a rasunat in, poate, cel mai cochet si mai cosmopolit oras al Europei, unind pe toti cei prezenti in limbajul universal al admiratiei fata de frumos... Acesta este Zurich, orasul in care toti oamenii apartin unei singure si mari comunitati... umanitatea.

Zurifascht se incheiase. Urma, chiar a doua zi, Tropical Caliente, un festival care, asa cum ni s-a promis, avea sa faca sa paleasca pana si Carnavalul de Rio. Pentru o clipa m-am temut ca infrangerile Braziliei si Argentinei la Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud, infrangeri care survenisera chiar in acea zi, aveau sa stirbeasca din entuziasmul sambei si al tangourilor ce aveau sa vina. Nu a fost asa. Zurich-ul, in numai cateva ore, isi schimbase total imaginea. Acordurile germane care rasunasera cu numai o zi in urma pe strazile intregului oras erau inlocuite de delirul dansurilor latine. Dansatoare exotice in costumatii sclipitoare, sud-americani in costume traditionale, focuri si barbeque-uri facute in plina strada, sute de oameni dansand samba in mijlocul strazilor si zeci de trupe latinos au asigurat o spectacol de neuitat. Parca nici nu iti venea sa crezi ca te afli in inima Europei, intr-un canton in care starea de spirit germana, pragmatismul si seriozitatea, sunt trasaturi definitorii ale oamenilor...

A urmat, evident, un alt spectacol de artificii. De data aceasta, opera a reputatului pirotehnician de origine germana, Joachim Berner. Grandios este cuvantul care ar putea defini ceea s-a intamplat in acea seara de iulie la Zurich. Un vis. Un vis al unei nopti de vara in care, pentru cateva ore, am simtit ca sunt fericit, ca sunt bucuros ca ma aflu acolo, ca sunt, intr-un cuvant... elvetian.

Am parasit Zurich-ul in zorii zilei urmatoare. Reusisem sa adun, in doar cateva zile, impresii cat pentru o mie de alte calatorii. Dar despre toate acestea va voi povesti intr-un articol viitor...

Citeste articolul integral