Geneva: flori, apă, moarte, fericire

Al doilea oraş ca mărime din Ţara Cantoanelor respiră bună dispoziţie, trăieşte în parcuri şi jalonează repere din istoria universală.

Sursa: EVZ

Fântâni cu gulere de hortensii, forsiţii urcate în balcoanele blocurilor, ronduri de lalele, rozariuri programate, ca efectele pirotehnice, să explodeze în căldura verii, peluze nesfârşite, interminabile, şi platani spanioli, omniprezenţii platani, noduroşi, tăiaţi sever şi misterios, ca nişte sfetnice din care au căzut toate lumânările.

Şi ceasul cu cadran de flori, din Jardin Anglais, pe care toată lumea îl priveşte fără să se întrebe cât e ceasul şi fără să-şi amintească, fireşte, că are în faţă cel mai lung secundar de pe pământ.

Şi jetul, Jetul de apă, aberant, vesel, o anecdotă inginerească, care împroaşcă stropi peste toate cartierele, hipnotizează bărcile care plutesc pe lacul Leman şi avioanele care levitează deasupra Alpilor. O coloană de apă plimbată de vânt ca o salcie, optimistă, neobosită, în jurul căreia pivotează toată suflarea Genevei.

Un om de bine

Plătiţi 10 franci şi intraţi la Muzeul Crucii Roşii, unde o să-l găsiţi pe Henry Dunant, negustor şi filantrop din Geneva, încă stând la masa de scris, descriind priveliştea zecilor de mii de soldaţi în agonie, rămaşi în urma bătăliei de la Solferino (1859).

Povestirea lui a plecat către toate cancelariile europene, a dus la încheierea Convenţiei de la Geneva (pentru îngrijirea tuturor răniţilor, indiferent de naţionalitate) şi a stat la baza înfiinţării organizaţiei internaţionale de prim ajutor, care a adoptat, inversând culorile, steagul Elveţiei.

Zidul Reformatorilor din Parc des Bastions

Contra 4 franci, urcaţi-vă în turnurile Catedralei Saint-Pierre, panoramaţi oraşul de la înălţimile infatuate ale clopotarilor, apoi, pentru alţi 10 franci, coborâţi în Muzeul Reformei, lăsaţi hologramele lui Jean Calvin şi Martin Luther să vă vorbească din oglinzi înrămate, aflaţi cum s-a umflat populaţia Genevei din cauza persecuţiilor la care erau supuşi hughenoţii şi porniţi la vale spre Parc des Bastions, acolo unde un basorelief gigant, Zidul Reformatorilor, cu Calvin, Knox şi alţii, sculptaţi în piatră, îndură zilnic spectacolul tinerilor plini de pofte, tolăniţi în iarbă.

Ştrumfii, inspiraţi de spaniolul Gaudi

Intraţi în Muzeul de Artă şi Istorie, vedeţi corpul plat şi neverosimil al unei femei imaginate de Alberto Giacometti şi câteva tablouri pictate de tatăl lui, Giovanni.

Ieşiţi în stradă şi căutaţi casa de sticlă cu pereţi mobili, „Lumina”, proiectată de Le Corbusier, apoi duceţi-vă în cartierul „Aux Grottes”, în spatele Gării Cornavin, şi uitaţi-vă după „Ştrumfii”, un ansamblu de blocuri conceput în anii 1980 de trei arhitecţi cărora le plăceau desenele animate şi Gaudí.

„Dintre toate oraşele lumii, (...) Geneva mi se pare cel mai propice pentru fericire.” - JORGE LUIS BORGES, scriitor argentinian înmormântat în Geneva

PLACE DU BOURG-DE-FOUR. Locul celor mai elegante terase

NECROPOLĂ

Morminte celebre şi goale

În cimitirul Plainpalais, găsiţi mormântul lui Jean Calvin. Nu vă prosternaţi în faţa lui: e simbolic. Dedesubtul micilor tufe de buxus e multă ţărână şi niciun os. Pastorul protestant a fost îngropat aici, dar nimeni nu ştie exact unde. Aşa a sunat dorinţa lui. Era împotriva venerării morţilor.

Citeste intreg articolul

http://www.evz.ro

Autor:Ionuţ Stănescu